INTERVIU. Secretarul Asociaţiei Psihologilor: „Nu Mai Considerați Vreodată Că Homosexualitatea E O Boală”

În 17 august, Asociaţia Psihologilor din România (APR), una dintre cele mai mari asociații de profil, a ieșit cu un comunicat public despre educația sexuală, arătând că există un consens științific internațional pe această temă, care, la nivel de dezbatere publică, e puternic ideologizată.

Ce menționează comunicatul APR:

Educația sexuală în școli nu crește activitatea sexuală și nici comportamentele sexuale riscante, ba chiar contribuie la amânarea începerii vieții sexuale și la responsabilizare.
Educația sexuală nu crește rata de infectare cu boli cu transmitere sexuală.
Educația sexuală reduce frecvența sarcinilor nedorite.
Atracția sexuală față de persoane de același sex nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală.
Comportamentele de autostimulare (masturbarea) sunt obișnuite și apar natural în dezvoltarea copilului, încă de la vârste timpurii, din etapa de explorare.

Prof. univ. dr. Dragoș Iliescu vorbește despre cum s-a desfășurat dezbaterea din cadrul asociației pe această temă, rolul expertizei științifice când vine vorba de educație sexuală și tensiunea dintre fapte și opinii în dezbaterea publică.

Libertatea: Ați publicat comunicatul după ce Coaliția pentru Egalitate de Gen v-a solicitat o poziție pe această temă. A existat consens la nivel intern sau au fost niște dezbateri mai aprinse și în cadrul asociației?
Prof. univ. dr. Dragoș Iliescu: Da, ne-a solicitat o poziție formală și a durat un pic până s-a elaborat. Și la noi au fost discuții destul de intense. A existat consens în ceea ce spune știința. Unde nu a existat consens a fost în oportunitatea acestui comunicat, pe o temă atât de contondentă cum e asta.

Și există o opinie foarte puternică în asociație, dominantă timp de 20 de ani, de a nu ne amesteca în astfel de lucruri, pentru că nu vrem să fim folosiți în scop politic. Din punctul ăsta de vedere, oportunitatea emiterii a fost pusă sub semnul întrebării. „E bine să spunem asta, e bine să spunem asta acum, cine va folosi, cum va folosi?” Ambele tabere vor putea să folosească drept arme comunicatul ăsta. Aici nu a existat consens și în consiliul asociației nu a trecut foarte confortabil comunicatul.

Unde a existat consens complet este despre ce spune știința despre lucrurile astea. Nu sunt lucruri care să fie debatable (de dezbătut, n.r.). Nu sunt subiecte de opinie, sunt fapte științifice.

„Nu poți, la nesfârșit, să taci”

– Cum s-a luat, în final, decizia de a depăși această atitudine de 20 de ani – de a sta deoparte – și de a vă asuma o poziție clară pe un subiect destul de ideologizat?
– Poate e o schimbare de generație, poate, pur și simplu, mai mulți dintre colegii mei își dau seama că nu poți, la nesfârșit, să taci. Până la urmă, dacă vrei să contribui la binele societății, trebuie să te implici în astfel de dezbateri. Experții ar trebui să contribuie, pentru că dacă nu se implică, probabil că vor discuta despre aceste lucruri doar oameni care nu se pricep.

Deciziile acestea sunt politice, dar acei oameni care vor lua deciziile respective ar trebui să aibă la dispoziție informațiile relevante.

Ca să dau un exemplu care e trivial poate. Dacă vine astăzi cineva și spune „opinia mea, pe care mi-o motivez pe baza religiei mele sau a setului meu de valori, este că soarele se învârte în jurul pământului”, acea persoană nu va fi luată în serios. La niciun moment, cred eu, nu ar putea cineva să vină în România să spună „Vrem să se predea în școală creaționismul”. De ce? Fiindcă e un fapt științific că lucrurile nu stau așa. Ne bazăm pe astrofizicieni care ne spun că lucrurile stau altfel decât crede această persoană. Ne bazăm pe fapte.

În acest context, psihologia e o știință robustă. Mi-aș dori ca societatea să se bazeze mai mult pe asociațiile profesionale ale psihologilor când acestea diseminează, cum facem noi acum, fără patimă și fără intenție contondentă, consensul științific. Mai departe, opiniile, valorile, motivațiile religioase sau de orice alt fel, evident că ele vor da tonul în discuție. Dar informațiile pe care ne bazăm sunt cele corecte.

Rolul experților într-o dezbatere socială

– De ce credeți că pe tărâmul educației sexuale, al sexualității în general, faptele contează mai puțin, opiniile având o greutate mai mare?
– Cu psihologia, în general, e așa. Până la urmă, dacă întrebi orice român de pe stradă la ce se pricepe, cu siguranță va zice politică, fotbal, și că e un fin cunoscător al realității psihologice, al oamenilor. Avem impresia că e un lucru atât de la îndemână, și toți ne pricepem la asta, toți facem asta zi de zi.

Dar dacă iei la întâmplare un român de pe stradă și îi spui „Ai putea să îmi rezolvi ecuațiile de câmp ale lui Einstein”, o să zică, „Doamne ferește și apără, nu mă pricep la asta. Pentru asta chiar e nevoie de un expert”. Și asta se întâmplă, în genere, în științele naturale. În schimb, la psihologie, ne pricepem cu toții. Motiv pentru care respectul față de opinia expertului scade. Ce știe el în plus față de ce știu eu?

– Credeți că au și experții o responsabilitate în asta, prin faptul că au ezitat să se pronunțe foarte clar pe astfel de teme?
– În acest domeniu, cu siguranță că experții au vorbit suficient de mult. Și avem în Româna 5,6,7 oameni care chiar au expertiză, studii publicate în reviste serioase. Dar nu sunt ascultate atât de mult opiniile lor. Vei spune până la urmă: e doar un om. E altceva când o asociație profesională emite, cu foarte multă responsabilitate: contextul științific ăsta e, mai departe, ce faceți voi cu aceste informații, nu ne interesează.

În interiorul asociației noastre sunt și oameni care au motivații religioase puternice, care se opun introducerii în școli a educației sexuale, și alții care au motivații mai degrabă liberale și care sunt pentru. În interiorul asociației există dezbaterea asta.

Dar ce spunem noi e așa: utilizați ideologia pe mai departe pentru a argumenta lucruri, dar cărămizile cu care argumentați sunt fapte științifice și astea nu ar trebui să fie disputate.

Sunt foarte multe lucruri în acest domeniu pe care nu le știm. Dar acelea pe care le știm, cele câteva pe care le-am pus în comunicatul nostru, nu există dubii asupra lor.

„Fiecare tabără își poate aduce un medic sau un psiholog de partea sa”

– Dincolo de subiectul mare al educației sexuale, aveți în comunicat și două mențiuni specifice despre homosexualitate și masturbare.
– Da, fiindcă ele sunt parte din acest debate. Și ni s-a cerut, în mod explicit, opinia și pe ele. Parțial, debate-ul spune așa: „Dacă introducem educația sexuală în școli, li se va explica copiilor și despre homosexualitate și îi vom îndemna să meargă în acea zonă, și asta e o tulburare mintală, e o boală.” Asta spune una din tabere.

Ce știm la acest moment e că există consens științific serios, reflectat în manualele de diagnoză psihiatrică, că atracția față de persoanele de același sex nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală. Și asta trebuie spus răspicat.

Nu ne interesează ce faceți cu această informație, decizia e politică, dar nu mai considerați vreodată că homosexualitatea e o boală, fiindcă nu e.

– La nivel de practică, există psihologi în România care le spun în continuare clienților că homosexualitatea e o boală?
– Sigur că da. Așa cum există medici care prescriu leacuri băbești și medicina alternativă, cu multe ghilimele. Așa cum există avocați slabi, cum există ingineri care fac poduri care se dărâmă.

Fiecare tabără poate să își aducă un psiholog sau un medic sau un avocat de partea sa. Mă îndoiesc însă că asociațiile profesionale vor fi partizane din punctul ăsta de vedere. Și mă îndoiesc că vei avea o asociație profesională de aceeași anvergură profesională ca APR, care să spună altceva decât am spus noi. Medici care să prescrie lucruri diferite, da. Dar când Colegiul Medicilor spune opțiunea de bază în tratamentul afecțiunii X este Y, știi că așa e.

– Ce reacții ați primit după publicarea acestui comunicat?
– Am optat mai degrabă să nu mă uit. În social media sunt absolut convins că o să fie și reacții extrem de pozitive, și extrem de negative și ură. Când emiți un astfel de comunicat, sigur că te îngrijorezi de ce s-ar putea întâmpla, dar asta nu înseamnă că îți lași valorile deoparte și convingerea că e datoria ta să faci asta.

„Aducem știința în disputa publică”

– Credeți că luarea dumneavoastră de poziție va avea un impact la nivel de societate?
– Nu cred că vreun comunicat, dar de la oricine de pe lumea asta, poate să aibă un impact masiv. Poate o să vină și medicii acum și o să zică ceva, o să vină Biserica Ortodoxă cu un comunicat și mai tranșant care o să zică ceva, și Armata Română, și alte instituții în care poporul ăsta are încredere. Cu siguranță că Asociația Psihologilor nu e una din acele organizații care să apară pe barometrele de încredere ca fiind extraordinar de sus.

Unde ar putea să aibă totuși impact e că aduce știința în disputa publică. Asta ne lipsește mai degrabă. Ăsta e doar un caz foarte specific, e o anumită dispută, dar sunt atât de multe alte dispute în care se vântură informații care sunt false din punct de vedere științific. Hai să plecăm în debate-ul ăsta de la adevăruri.