Specialistul român are un doctorat în psihologie de la New School University (New York City, SUA) și a lucrat o perioadă îndelungată în cadrul Departamentului de Psihiatrie de la prestigioasa Universitate Cornell.
A fost o perioadă îndelungată profesor de Psihologie la Berkeley College (New York City, SUA) și este afiliat Departamentului de Psihologie de la Universitatea din București, precum și directorul Centrului de Psihologie Aplicată. Este autorul a zeci de articole științifice publicate în reviste internaționale de psihologie.
Libertatea: Stimate Cezar Giosan, citeam zilele trecute un studiu care spunea „Peste 14 milioane de tineri din Uniunea Europeană, cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, au avut o problemă de sănătate mintală în anul 2019, iar 36% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 13 și 28 de ani au avut simptome de depresie în anul 2022, arată datele prezentate de Institutului Național de Sănătate Publică”. Aceste date ar trebui să ne îngrijoreze? Ce spun ele de fapt?
Cezar Giosan: Datele prezentate arată o tendință alarmantă în rândul tinerilor din Uniunea Europeană, reflectând o creștere semnificativă a problemelor de sănătate mintală. Faptul că peste 14 milioane de tineri au avut o problemă de sănătate mintală în 2019 și că mai mult de o treime dintre cei cu vârste între 13 și 28 de ani au prezentat simptome de depresie în 2022 subliniază o criză în dezvoltare. Aceste cifre indică nu doar prevalența ridicată a unor afecțiuni precum depresia și anxietatea, dar și necesitatea unor intervenții și politici publice mai de impact.
Sa nu uităm că Organizația Mondială a Sănătății estimează că depresia este tulburarea asociată cu cele mai ridicate costuri în lume – mai ridicate decât tulburările cardiovasculare sau cancerul, de exemplu. Acest lucru se datorează atât costurilor directe cât și celor indirecte, ca, de exemplu, scăderea productivității sau a randamentului școlar din cauza simptomelor depresive (lipsa de energie, de motivație, oboseala, etc.).
În România, conform unui raport recent al CES, tulburările mintale sunt asociate cu pierderi economice anuale de aproximativ 11 miliarde de dolari, ceea ce subliniază încă o dată necesitatea unor eforturi mai ambițioase de awareness, prevenție și tratament.
– Haideți mai întâi să stabilim termenii ca să știm despre ce vorbim pentru un public mai larg: când spunem „problemă de sănătate mintală” și depresie – e același lucru? Ce este de fapt depresia?
– Când vorbim despre „problemă de sănătate mintală” și „depresie” nu ne referim la același lucru. O problemă de sănătate mintală este un termen general care acoperă o gamă largă de afecțiuni, inclusiv anxietate, tulburări de stres sau schizofrenie. Depresia, în schimb, este o tulburare specifică, caracterizată prin sentimente persistente de tristețe, lipsă de speranță și pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Este mai mult decât o stare trecătoare de proastă dispoziție și necesită adesea intervenție de specialitate pentru a fi tratată eficient.
– Unul din trei tineri europeni are simptome de depresie. Care sunt semnele depresiei? Cum observăm noi, cei maturi, asta?
– Semnele depresiei la tineri pot include retragerea din activități sociale, modificări ale apetitului și greutății, dificultăți de concentrare și somn, iritabilitate sau lipsă de energie. Pentru adulți, este important să fie atenți la schimbările de comportament ale tinerilor și să nu le ignore, deoarece acestea pot fi semne ale unei suferințe emoționale profunde.
– Citesc mult pe subiect, mă consult cu specialiști și tot încerc să găsesc cumva rădăcina problemelor. Care sunt de fapt cauzele depresiei, unde se ascund ele ca să putem preveni?
– Cauzele depresiei sunt complexe și pot include o combinație de factori genetici, biologici, de mediu și psihologici. Traumele, stresul cronic, lipsa sprijinului social sau dificultățile școlare și profesionale pot contribui la apariția depresiei. Pentru a preveni, este esențial să identificăm aceste riscuri și să promovăm sănătatea mintală prin educație, sprijin emoțional și intervenții timpurii. Conform unor teorii inspirate din biologia evoluționistă, depresia ar putea avea rădăcini adaptative, unele simptome fiind utile în supraviețuirea speciei. De exemplu, o astfel de teorie argumentează că depresia ar fi apărut ca un mecanism de adaptare la stres, ajutând la conservarea energiei și evitarea angajării în activități riscante. O altă teorie, „Ipoteza strigătului de ajutor”, susține că simptomele depresive ar putea semnala nevoia de sprijin în cadrul grupurilor sociale, crescând astfel coeziunea. În societatea modernă, însă, aceste mecanisme pot deveni dezadaptative, iar stresul cronic și lipsa sprijinului pot agrava simptomele și duce la disfuncționalitate.
– Anumite studii sugerează că relația cu tehnologia sau mai ales cu rețelele de socializare și mediul online are legătură cu starea sănătății mintale a celor tineri? În ce măsură există această corelație și cauzalitate?
– Cercetările arată că utilizarea excesivă a tehnologiei, în special a rețelelor de socializare, poate contribui la problemele de sănătate mintală ale tinerilor. Relația dintre tehnologie și depresie este una complexă; expunerea prelungită la mediul online poate amplifica sentimentele de inadecvare și izolare, dar poate fi și o sursă de sprijin și conexiune, în funcție de modul în care este utilizată.
Problema cauzalității sau corelației dintre utilizarea rețelelor de socializare și sănătatea mintală a tinerilor este complexă și controversată. Deși numeroase studii arată o corelație între utilizarea intensă a rețelelor de socializare și creșterea simptomelor depresive, anxietate sau tulburări de imagine corporală, aceste asocieri nu demonstrează neapărat o relație cauzală. Cu alte cuvinte, faptul că utilizarea rețelelor de socializare este frecvent asociată cu problemele de sănătate mintală nu înseamnă automat că acestea sunt cauza directă a suferinței emoționale.
Unul dintre argumentele împotriva unei relații cauzale directe este că tinerii care poate că deja suferă de probleme de sănătate mintală ar putea fi mai predispuși să folosească rețelele de socializare în mod excesiv. Aceștia pot căuta validare, conexiuni sociale sau o evadare din viața reală prin intermediul acestor platforme, ceea ce poate exacerba simptomele preexistente. Utilizarea excesivă a rețelelor de socializare poate contribui la agravarea stării de sănătate mintală prin expunerea continuă la comparații sociale, hărțuire cibernetică sau conținut negativ, amplificând sentimentele de inadecvare și izolare.
Cauzalitatea poate fi bidirecțională, în sensul că rețelele de socializare pot agrava sănătatea mintală în timp, dar și că tinerii deja vulnerabili pot fi mai atrași de mediul online. Factorii mediatori, precum tipul de conținut consumat, motivația pentru utilizare (de exemplu, socializare versus evadare), durata de timp petrecută online și gradul de interacțiune directă sau pasivă (doar scroll versus participare activă), pot influența diferit impactul rețelelor de socializare asupra sănătății mintale.
– Există o specificare, o nuanțare când vorbim de depresie la cei maturi și depresia la cei tineri?
– Depresia la tineri poate diferi de cea la adulți, atât în manifestări, cât și în cauze. Simptomele depresiei la tineri pot fi diferite de cele întâlnite la adulți și includ schimbări de dispoziție, iritabilitate, retragere socială, dificultăți de concentrare, scăderea performanțelor școlare, tulburări de somn sau alimentație și chiar comportamente de risc. Adulții care suferă de depresie pot manifesta o tristețe profundă și lipsa motivației și sensului vieții.
– Noi, părinții, suntem speriați de aceste date și căutăm soluții: cum putem lupta cu depresia sau mai degrabă cu cauzele care o produc?
– Părinții joacă un rol esențial în sprijinirea tinerilor în lupta împotriva depresiei, dar pentru a face acest lucru eficient este vital să cunoască simptomele și manifestările acestei afecțiuni. De aceea, este necesar ca și părinții să participe la programe psihoeducaționale, care să le ofere cunoștințele necesare pentru a recunoaște semnele de depresie și pentru a învăța cum să intervină adecvat.
Programele psihoeducaționale destinate părinților ar trebui să includă informații despre factorii de risc, mecanismele declanșatoare ale depresiei și modalități prin care aceștia pot crea un mediu de sprijin emoțional acasă. Aceste programe ar trebui să ofere și strategii pentru comunicarea eficientă cu tinerii, precum și sfaturi despre când și cum să caute ajutor specializat. Astfel, părinții nu doar că pot recunoaște mai repede semnele unei suferințe emoționale, dar pot contribui activ la prevenirea agravării problemelor de sănătate mintală ale copiilor lor, oferind sprijinul necesar la momentul potrivit.
– O întrebare de necunoscător: depresia se tratează medicamentos sau prin psihoterapie? Ce trebuie să facem când descoperim problema?
– Tratamentul depresiei poate include atât medicamente, psihoterapie, sau combinații între acestea, iar alegerea metodei depinde de severitatea afecțiunii și de nevoile individuale ale pacientului. Studiile arată că aproximativ 60-70% dintre pacienții cu depresie moderată până la severă își îmbunătățesc semnificativ starea de sănătate în urma tratamentului cu antidepresive. În cazul psihoterapiei, eficiența variază în funcție de tipul de terapie utilizat. De exemplu, terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este una dintre cele mai bine studiate și are o rată de succes de aproximativ 50-60% în tratarea depresiei. TCC se concentrează pe modificarea tiparelor de gândire negative și pe dezvoltarea unor strategii de coping mai eficiente.
Intervențiile comportamentale, cum ar fi angajarea în exerciții fizice viguroase, s-au dovedit a fi eficiente în ameliorarea simptomelor depresiei, în special în formele ușoare până la moderate. Studiile arată că exercițiile fizice regulate pot reduce semnificativ simptomele depresive, având o eficiență comparabilă cu cea a antidepresivelor în unele cazuri. Rata de îmbunătățire pentru persoanele care se angajează în exerciții fizice regulate este de aproximativ 40-60%, ceea ce le face o opțiune viabilă pentru cei care preferă alternative non-farmacologice sau care doresc să evite potențiala stigmatizare asociată cu medicația.
– Sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul tinerilor din Europa, după accidentele rutiere. Mulți o leagă de depresie. Există o cauzalitate, o legătură?
– Sinuciderea este adesea legată de depresie, dar nu este întotdeauna cauzată doar de aceasta. Factorii de risc suplimentari, cum ar fi lipsa suportului social sau accesul limitat la servicii de sănătate mintală, pot contribui la riscul suicidar. Tratamentul depresiei poate reduce semnificativ acest risc.
Cei mai puternici predictori ai suicidului:
- Istoricul de tentative de suicid: Cel mai puternic predictor al suicidului este o tentativă anterioară. Persoanele care au încercat deja să se sinucidă au un risc semnificativ mai mare de a recurge din nou la acest gest, comparativ cu cei care nu au avut astfel de antecedente.
- Depresia severă: Depresia, în special cea severă, este un predictor major al suicidului. Simptome precum disperarea, sentimentul de inutilitate și pierderea interesului pentru activitățile cotidiene cresc riscul de suicid. La cei care suferă de depresie severă, există adesea o senzație copleșitoare de lipsă de speranță și o percepție distorsionată că nu există alte soluții pentru a scăpa de suferință.
- Abuzul de substanțe: Consumul de alcool și droguri poate crește semnificativ riscul de suicid. Substanțele psihoactive pot amplifica simptomele depresiei și impulsivitatea, reducând inhibițiile și crescând probabilitatea ca o persoană să recurgă la acte autovătămătoare.
Acești factori, mai ales atunci când sunt prezenți împreună, pot indica un risc ridicat de suicid, subliniind importanța intervențiilor timpurii și a sprijinului specializat pentru persoanele vulnerabile.
– Tot auzim că protejarea sănătății mintale a tinerilor este o prioritate în UE. Ce ar trebui de făcut, unde ar trebui de lucrat mai mult?
– Pentru a proteja sănătatea mintală a tinerilor în UE, este nevoie de investiții în educația pentru sănătate mintală, acces îmbunătățit la servicii de consiliere și intervenții timpurii. Colaborarea dintre școli, familie și profesioniștii din sănătate este crucială pentru a construi un sistem de sprijin eficient.
– Aproape jumătate dintre tinerii din UE (49%) au declarat nevoi nesatisfăcute în materie de îngrijiri de sănătate mintală, comparativ cu 23% din populația adultă. România, ca stat și instituții, este pregătită să ofere servicii în această problemă?
– În România, serviciile pentru sănătate mintală sunt încă insuficiente, iar accesul tinerilor la consiliere și tratament, deși s-a realizat un progres remarcabil în ultimul timp, este încă limitat, în special în zonele limitrofe. Este nevoie de mai multe resurse alocate acestui domeniu și de o îmbunătățire a infrastructurii pentru a răspunde nevoilor reale ale tinerilor. Din nou, raportul CES, menționat anterior, sumarizează astfel de aspecte.
Foto ilustrativ: Shutterstock
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro