ComenteazăÎn ultimul deceniu, avocatul Marian Mihail s-a specializat în recuperarea prejudiciilor cauzate de anularea sau întârzierea unor curse aeriene.
Specialistul în drept al Asociației pentru Protecția Drepturilor Pasagerilor din România susține că, potrivit legislației europene, CE 261/2004, când un zbor este anulat, întârziat ori este refuzată îmbarcarea clientului, acesta are dreptul la o despăgubire de până la 600 de euro – asta, în funcție de distanța zborului.
Pentru ca această compensare să se aplice, e necesar ca doar una din două condiții să fie îndeplinită: ca aeroportul de plecare/destinație să se afle pe teritoriul Uniunii Europene sau transportatorul să fie înregistrat într-o țară membră a Uniunii Europene, conform portalului său, intarziere.ro.
Într-un interviu pentru Libertatea, Mihail vorbește despre cazul Blue Air, reacția autorităților și oferă sfaturi pentru călători.
– Domnule avocat, aș vrea să îmi spuneți, pentru început, dacă v-ați așteptat la o astfel de criză, la anulat zboruri mai multe zile.
– Categoric, e ceva neașteptat. În 2020, și Blue Air, și TAROM au primit un ajutor de stat. Dacă s-a dat sau nu în legalitate vizavi de legislația europeană, e o chestiune discutabilă. Wizz Air a contestat, la momentul respectiv, decizia la instanțele europene. Ideea este că amândoi transportatorii au primit ajutor de stat, Blue Air-ul a mers mai departe, a declanșat procedura de concordat preventiv.
– Ce înseamnă asta, pe înțelesul tuturor?
– E o procedură înainte de insolvență. Pe scurt, efectul ei cel mai important este că te protejează de o eventuală cerere de deschidere a procedurii insolvenței de către un creditor. Nu poate să-ți mai ceară nimeni insolvența în afară de tine însuți. Din punctul ăsta de vedere, pare foarte surprinzătoare decizia lor de a opri cursele, fiindcă, până acum, păreau că își doresc cu orice preț să rămână în piață. Mai mult, pentru că au fost și multe reclamații, sunt multe la ANPC pe chestiunea rambursării. Ei au funcționat, pe lângă ajutorul de stat, pe baza a ceva ce putem numi credit furnizor. Un credit de la pasageri. Pentru că percepția publică este că nimeni, sau aproape nimeni, nu și-a mai recuperat o parte din bani decât după reclamații la ANPC sau după ce i-a dat în judecată. Oricum, reacția lor e șocantă, e o reacție șocantă. Așteptată sau neașteptată, o putem numi doar e șocantă.
– OK, totul vine și după poprirea Ministerul Mediului, pe care…
– Pe de-o parte, au fost executați pentru o datorie pe care ei nu o contestă, nu o neagă. Motivul reacției lor a fost o atitudine firească din partea statului. Și doi, anulând zborurile cu atât de puțin timp înainte de momentul programat al decolării ai o expunere foarte mare pe partea de compensații pentru pasageri, pe despăgubiri. Despăgubirea medie e undeva la 300 de euro per pasager, în funcție de distanță. Hai să facem o medie. Un avion are 160-180 locuri. Suntem în sezon. Vorbim de cei care au fost în concedii, cei care se întorc din concedii, cei care merg pentru că n-au putut să-și ia toată vara, cei care merg la rude, cei care se întorc la muncă. Per zbor anulat, îi costă 45.000 euro, în medie, numai despăgubiri. Să nu mai vorbim de rambursări. Din perspectiva asta, pare cam sinucigașă mișcarea.
„Speranța celor de la Blue Air, prescripția”
– De-a lungul timpului, din experiența de avocat care s-a ocupat de întârzieri de zboruri, ce pondere a plângerilor se referea la Blue Air față de altele?
– Până la pandemie, în 2020, ponderea reclamațiilor la adresa Blue Air față de alți transportatori nu ieșea în evidență. Ieșeau în evidență ca număr de reclamații nesoluționate sau de cereri de despăgubire respinse. Și, încă de dinainte de pandemie, dacă m-aș uita la numărul de procese, undeva pe la 40% din procese erau Blue Air. Ei, în 2020 a apărut problema despăgubirilor la toți transportatorii. De înțeles. Rambursările, plățile pentru zborurile anulate, le procesează majoritatea. Ei, Blue Air-ul, cum am zis mai devreme, pare să aibă acest obicei, îl confirmă și ANPC-ul, de a nu rambursa contravaloarea biletelor pierdute.
– Așadar, mă gândesc că sunt oameni care nu și-au recuperat banii nici din 2020.
– Cu siguranță sunt încă oameni din 2020, cu siguranță speranța celor de la Blue Air e că se apropie, ușor-ușor, de termenul de prescripție.
– Cât e termenul de prescripție?
– În funcție de natura zborului, între 2 și 3 ani. În majoritatea cazurilor, este de 3 ani.
– Prescripția se referă și la rambursare sau și la despăgubire?
– La ambele. La orice sumă de bani. Din a doua jumătate a anului 2023 o să se prescrie multe din pandemie.
„Comportament tolerat de autorități ani de zile”
– Bun. E un curent în ultima zi referitor la un sabotaj al Blue Air în favoarea unui alt transportator, Wizz, care vine din Ungaria. Cum vi se pare varianta?
– Le place sau nu le place unora să recunoască, Wizz Air e cel mai mare transportator de pasageri din România de foarte mulți ani. Privind independent și uitându-ne la cifre, ei au deja un avantaj, sunt mai bine organizați la nivel corporate, sunt orientați pe investiții, au o flotă mai tânără. La prima vedere, nu cred că aveau nevoie de un astfel de ajutor dacă aveau nevoie de o expansiune în România.
– Se critică și atitudinea autorităților referitoare la Blue Air, de exemplu ANPC-ul.
– Aș putea cataloga și eu ultima ieșire publică a celor de la ANPC drept ușor hazardată. De curând, nici nu apucaseră cei de la Blue Air să-și primească sancțiunea în mod oficial, dar ANPC a emis comunicat că le-a dat sancțiunea, în condițiile în care a fost un comportament tolerat de autorități de ani de zile. Mi s-a părut un pic inoportun să vii dintr-o dată să bați toba.
– Dar considerați inoportun că ani de zile statul n-a ridicat deloc tonul…
– Totuși, celor care spun că acum Blue Air este sabotat le-aș putea foarte bine să le aduc aminte de câte ori a fost, cu ghilimele de rigoare, ajutată. De câte ori a fost tolerat acest comportament. Apoi ajutor de stat. Apoi concordat preventiv. Dacă mergem în spate, la prima insolvență a primei firme Blue Air, care e o chestiune neterminată nici până în ziua de azi, mi se pare că balanța favorurilor e puțin înclinată în favoarea Blue Air.
– Cum vi s-a părut reacția autorităților de „salvare” a pasagerilor?
– Mi se par mai mult decât nefericite. Mi se par populiste. Începând cu reacțiile prim-ministrului, ceva de genul pasagerii români nu trebuie să stea, să aștepte prin aeroporturi, de parcă ceilalți clienți ai companiei ar fi trebuit să se descurce. Și terminând cu perpetuarea acestui obicei în care TAROM-ul, deși e o companie națională, e privată – statul investește bani în TAROM ca să producă profit și să colecteze dividende – e folosită pe post de rent-a-car, ca un instrument personal aflat la dispoziția Guvernului. Scopul TAROM nu este să facă zboruri de repatriere pe banii statului. Treaba TAROM-ului este să transporte pasageri și să facă bani. Dacă vorbim de crize, cum a fost Afganistanul, Ucraina, poți să pui asta în față. Dar să ajungi să prejudiciezi, în esență, alți pasageri, pentru că anulezi alte zboruri unde alți români aveau bilete ca să meargă avioanele…
„Nu cred că oamenii își vor putea recupera integral banii”
– În final, aveți vreun sfat pentru românii ale căror zboruri au fost anulate săptămâna aceasta? Sunt persoane care n-au bani să-și mai cumpere bilete.
– Prioritatea ar trebui să rămână pentru cei care au apucat să plece, întoarcerea acasă. Acum, că s-au enunțat anumite lucruri, să se folosească de toate posibilitățile puse la dispoziție de statul român. Dar sfatul meu ar fi, dacă au posibilitatea, să se întoarcă pe cont propriu. Și apoi va rămâne de văzut ce se întâmplă cu Blue Air. Dacă va veni o insolvență, dacă lucrurile se vor limpezi, dacă fuzionează cu alți transportatori și așa mai departe.
– Sincer, credeți că oamenii care au pierdut zborurile zilele acestea își vor recupera banii?
– Integral, nu cred. Nu cred fiindcă, și dacă această societate va continua să funcționeze, cel mai probabil va intra într-un mecanism de protecție împotriva creditorilor.
Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea