Aveți un vers în care spuneți că România nu are capitala în București, ci în Bruxelles.
Sișu: Păi nu e capitala Europei? E o chestie logică. Capitala e la Bruxelles, da. Ție ți se pare că e în altă parte?
Mi se pare că sugerați o lipsă de suveranitate.
Sișu: Țările au o lipsă de suveranitate, nu e vina noastră. (râde)
Puya: Și-au cedat suveranitatea. Când cineva îți spune ce să plantezi în pământ și nu e aia, la celelalte domenii care sunt mult mai importante…
Vă întreb pentru că asta cu Bruxellesul decide o auzim de regulă la politicienii populiști.
Puya: Să-ți spun ceva, mie ăsta mi se pare un lucru bun. În cazul nostru, cu politicienii ăștia. Eu sunt un timp naționalist, dar mi-am dat seama că dacă ăștia sunt așa tâlhari, mai bine lasă-i pe ăia să se ocupe.
Sișu: Aici intervine diferența dintre noi. Lui îi place să fie corect, dar eu spun că hoțul, dacă îl prinzi, îi rupi picioarele. La robot nu-i faci nimica, că e din oțel și vine peste tine, mânca-ți-aș gura ta și te toacă.
Puya: Orice om care se uită în jur observă că oamenii o duc mai bine ca în anii 90. Dar la nivel de țară, ca neam, că noi trebuie să ne privim și ca o familie mare… Noi suntem neamul românesc, iar pentru el este un dezastru, pentru că milioane s-au dus în alte țări.
Dar nu s-au dus pentru că suntem în UE, ci din cauza situației interne.
Sișu: Binele ăsta individual al nostru este pe banii altora și ne va costa țara asta.
Cum vedeți voi fenomenul protestelor din ultimele luni?
Puya: Ok, au alternat PSD-ul cu ceilalți, nu știu care sunt. PDL-ul… Se tot schimbă între ei, dar efectele sunt constante.
Sișu: Deja încep să cred că toate protestele astea sunt un fel de supape controlate. O degajare a tensiunii care se acumulează. Chiar și unii politicieni devin ținte în mod special ca să fie canalizată ura oamenilor împotriva lor și probabil în felul ăsta relaxează societatea.
Vi se pare încurajator?
Sișu: Nu. Mie mi se pare că oamenii prinși într-un sistem dictatorial trebuie să poată lupta împotriva lui. Noi nu mai avem posibilitatea de a alege. Dacă mâine vreau să pornesc o rebeliune pentru că țara mea este guvernată de hoți sau de roboți și ies să lupt. Singura mea luptă sunt argumentele verbale. Ăștia au mai mulți bani oricum și argumentele mele se pierd într-o masă de teorii ale conspirației, opinii, promovate, internet.
Teoretic, poți să alegi mergând la vot. Voi ați votat la parlamentare, de exemplu?
Sișu: Nu, eu nu merg la vot, pentru că ar însemna să girez circul care se petrece. Eu nu mă consider guvernat, doar puțin administrată țara.
Puya: Și cu protestelea astea… nu mă interesează împotriva cui protestăm, ci în favoarea cui. Ok, ce aduci în schimb? Că noi tot timpul votăm să nu iasă Vadim, să nu iasă ăla, am votat contra cuiva, dar nu găsim un om. Cine e ăla? Am văut coroanele de flori din fața Muzeului Național de Artă pentru Regele Mihai. Cât a trăit, tu ai auzit discuții?
Sișu: Să scoată un lider în față. Dacă ei scot un lider în față eu îl urmez până în pânzele albe. L-am auzit pe fostul premier Cioloș că toți îl așteptăm pe Vodă să ne salveze. Logic, pentru că forța unui popor trebuie concentrată într-un singur punct și ăla să tragă poporul în față.
Aia este autocrație sau dictatură. Turcia, de exemplu, este o autocrație.
Scuză-mă, hai să-ți spun ceva. Este o dictatură ce avem noi acum. Dictatura unor anonimi, cum zice Puya. Dictatura a vreo o mie de anonimi care se schimbă la patru ani așa și nu știi pe cine să tragi la răspundere. Dacă Erdogan (președintele Turciei – n.r) dă greș o să îi ia capul și o să-l agațe în vârful steagului.