ComenteazăLa Biserica ortodoxă „Sfânta Treime și Sfântul Nicolae” din Bari vin mulți români din orașele învecinate. E o comunitate de emigranți mai mică decât în nordul Italiei, dar răsfirată. Orașul Bari, spune preotul Mihai Drigă, e comparabil cu Constanța și e al doilea, raportat la mărime, din sudul Italiei. În micile localități-satelit s-au așezat români provenind din toate regiunile țării, dar când se întâlnesc la biserică, își onorează tradițiile ca acasă.
Obiceiul era ca, după slujbă, cei mai mulți să rămână la biserică, pentru a se bucura cu toții de preparatele tradiționale românești. Era o sărbătoare a comunității, mai ales pentru cei care-și duc viața de emigrant singuri, departe de familie.
„Anul acesta, prinoasele vor fi sfințite și împărțite, dar nu vor fi consumate în biserică. Dar oricum, este mult mai bine față de anul trecut”, spune preotul Mihai Drigă. În 2020, a slujit cu ușile închise. A avut alături doar zece persoane, ale căror nume au fost comunicate anterior la prefectură și la primărie. Cei zece enoriași au avut misiunea de a răspândi Lumina Sfântă printre prieteni și vecini. Totuși, preotul nu a lăsat această sarcină doar în grija lor: în drumul înapoi spre casă, s-a oprit în toate localitățile unde știa că sunt români și le-a dat el Lumină. „A fost destul de greu, dar Dumnezeu ne-a ajutat să ne îndeplinim misiunea”, spune preotul.
Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a rânduit ca sâmbătă dimineața să fie împărtășiți copiii și credincioșii, pentru ca seara, la slujba de Paști, când se dă Lumina, prezența la biserică să fie mai redusă. Preotul Drigă spune că până la ora 21.00 slujba se va fi terminat, pentru ca oamenii să ajungă acasă până la 22.00. În Italia, din cauza pandemiei, s-a impus o restricție de circulație între 22.00 și 5.00.
A hrănit o tabără de nomazi
Când își amintește de perioada în care a izbucnit pandemia în Italia, preotul spune că nu i-a fost deloc simplu, însă a reușit să țină legătura în permanență cu enoriașii. Transmitea slujbele online – știe precis: din 8 martie până pe 21 mai 2020 – și era afectat, ca toți oamenii, de însingurare. Același sentiment l-a încercat și când a fost nevoie să discute cu câte un credincios. E mai greu și să râzi, și să plângi la telefon.
În sudul Italiei, cele mai afectate persoane au fost doamnele care îngrijeau de bătrâni. Rămase temporar fără serviciu, au fost ajutate, după posibilități, de comunitate și consiliate de preot. Cu necazuri mai mari nu s-a confruntat preotul Drigă în pandemie – nu s-au înregistrat decese în parohia lui. Așa că și-a canalizat energia pentru a-i ajuta pe cei mai sărmani.
Din martie 2020, timp de o lună și jumătate, a hrănit o tabără de nomazi de la marginea orașului. „E un campo bine organizat, sunt oameni cuminți, ne cunoaștem de mult. Copiii lor merg la școală, unde iau și prânzul. Când s-a închis tot, nu mai ieșea nimeni din campo. Atunci, cu aprobarea primăriei și a prefecturii, le-am dus mâncare. În prima săptămână, le-am dat mâncare gătită în fiecare zi. Dar mi s-a spus că nu e practic așa: dacă nu o mănâncă în aceeași zi și se întâmplă ceva, avem probleme. Așa că după aceea le duceam, de trei ori pe săptămână, tot ce le trebuia lor să gătească singuri. Și-a fost mai bine. Inițial, eu duceam alimente numai pentru copii, dar apoi puteau să gătească și să mănânce cu toții”, povestește preotul.
Când oamenii nu pot ajunge la biserică, se duce preotul la ei
Parohia ortodoxă română din Bari a fost înființată la inițiativa preotului Mihai Drigă, fiind a patra de pe teritoriul Italiei, după Milano, Torino și Florența. S-a întâmplat în 1983, când părintele Drigă – născut în 1954 și originar din Dienci, județul Olt – era doctorand la Institutul Ecumenic din Bossey-Geneva și își finaliza studiile la Bari. Astăzi, a rămas unul dintre cei mai vechi preoți misionari din Italia.
Postura aceasta i s-a potrivit de minune lui Mihai Drigă. Preotul a creat o comunitate strânsă între românii ajunși în sudul Italiei. Ca și astăzi, când cineva nu putea ajunge la biserică, preotul străbătea drumuri lungi până la el. A mers să oficieze botezuri până în Sicilia și Calabria, cu cristelnița și toate cele trebuincioase în portbagaj.
Așa stau lucrurile pe acolo de mult timp: transportul în comun care leagă aceste mici orașe – sunt mai degrabă niște sate mai dezvoltate, spune preotul – circulă de luni până sâmbătă. Să ajungi duminica la biserică e greu, dacă nu ai mașină personală. Așa că părintele Mihai Drigă a stabilit un sistem prin care să țină legătura cu oamenii: a creat șase parohii mai mici, pe o rază de vreo 30-40 de kilometri de Bari, iar în fiecare seară ajunge într-o altă localitate, unde face slujba, împărtășește și oficiază procesiunile necesare pentru fiecare în parte. „Botezurile și cununiile se fac la «centru», ca să se mențină sensul parohiei”, explică preotul Mihai Drigă.
O misiune posibilă: prima biserică românească construită din Italia
În prezent, la biserica românească din Bari nu vin doar românii, spune preotul. Până prin 2000 era singurul lăcaș de cult ortodox și aduna mai multe naționalități. Între timp, ceilalți și-au făcut și ei parohiile lor, dar „Sfânta Treime” continuă să fie vizitată de bulgari, de etiopieni și de eritreeni. „Deși au parohia lor, înființată acum câțiva ani, s-au legat sufletește de noi”, explică preotul.
De regulă credincioși ortodocși, etiopienii și eritreenii aparțin de Biserica Ortodoxă Coptă din Alexandria (Egipt), care ar fi fost înființată după propovăduirea Sfântului apostol Marcu și care s-a separat în secolul V de bisericile orientale bizantine.
Cu sprijinul comunității de români, preotul Drigă a îndrăznit să aibă un vis: să ridice prima biserică românească din Italia. Să-și găsească oamenii un loc al lor, unde să se simtă mai aproape de casă, fără să fie nevoiți să-și strângă, la finalul slujbei, toate obiectele în cufere și genți. Trebuie menționat: de obicei, parohiile din străinătate funcționează în lăcașuri de cult aparținând confesiunii locului sau în clădiri civile.
Prin 2009, preotul român găsise terenul pe care avea să ridice biserica, însă planul său s-a năruit. „Am avut niște probleme cu vecinii și am renunțat”, comentează succint. Dar nu a abandonat proiectul – l-a lăsat moștenire actualului protopop, mai tânăr și mai energic.
În schimb, preotul Drigă a găsit altă soluție. În 2015, a cumpărat o parte din primul teatru din Bari, construit pe la 1870, chiar în centrul orașului. „La parter avem biserica, la subsol este un spațiu pe care îl folosim pentru parastase, pentru întâlniri după slujbă, ca-n familie, e și o mică sală de informatică și o masă de ping-pong pentru copii. Iar în spatele altarului avem biroul parohial. Deasupra, unde era scena teatrului, ne-am făcut biblioteca. Suntem într-o continuă muncă, dar suntem liniștiți, la locul nostru”, explică preotul Drigă.
În parohia de la Bari e bine înrădăcinat sentimentul întrajutorării. Chiar și spațiul din teatru, destinat bisericii, a fost cumpărat în principal din eforturile preotului și ale comunității. „Aici e toată sudoarea credincioșilor noștri. Noi am economisit, am pus câte puțin deoparte. Ne-a ajutat și Episcopia Italiei – dar și Mitropolia Moldovei. Și poate o să vi se pară straniu: am primit un ajutor de la Guvernul României, prin fondurile oferite de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni”, explică părintele. Dar parohia încă mai are nevoie de fonduri, căci ratele la bancă se vor termina peste zece ani.
Un părinte pentru copiii defavorizați
Preotul Mihai Drigă spune că principala sa misiune au fost dintotdeauna proiectele sociale. În prezent, coordonează un centru socio-educativ unde ajung copiii trimiși de Tribunalul de Minori și de serviciile sociale, copii provenind din familii sărace sau cu diverse alte probleme.
„În 1985, am creat la Bari, cu un preot catolic, primul centru de recuperat persoane care se droghează. L-am condus până în 2000, când arhiepiscopul catolic din Bari m-a rugat să mă ocup de acest centru socio-educativ – cum sunt în România centrele de plasament, numai că este diurn, nu dorm copiii aici”, povestește preotul.
„Dimineața, ei sunt la școală, iar tu te comporți ca și cum ai fi părintele lor: te interesezi de cum învață, de legăturile cu profesorii, cu colegii. La prânz, vin la centru și mănâncă, facem temele cu ei și apoi avem diverse activități culturale și sportive. Iar seara se întorc în familiile lor”, mai spune părintele Drigă, care are în grijă 18 copii, de șase naționalități, dintre care doar doi sunt români.
Un pod între biserici, pentru copiii cu autism
Un alt proiect de care s-a preocupat preotul Mihai Drigă este ajutorarea copiilor cu autism. Înainte de pandemie, familiile cu copii bolnavi veneau la Bari, pentru a fi tratați de un medic specialist, dr. Nicola Antonucci. Pentru a-i ajuta pe români cu locurile de cazare în Bari, preotul a cerut sprijinul bisericii catolice „San Luca” din Bari-Japigia, care le-a oferit spațiul de cazare al parohiei.
Odată cu izbucnirea pandemiei, călătoriile în Italia au fost oprite. Pentru ca micuții să nu-și întrerupă tratamentul, în parteneriat cu parohia Sfânta Vineri Pajura, din București, s-a hotărât ca medicul Antonucci să vină în România, lunar. Pentru ca toate acestea să fie posibile, preotul Mihai Drigă și comunitatea românească din Bari s-au mobilizat și au donat bani pentru tratamentul copiilor. Reușita acestui efort rămâne cea mai mare bucurie a preotului român de la începutul pandemiei.