Într-o casă pe poarta căreia e scris alb pe albastru „Cu cărțile pe uliță. Educație pentru copii”, Relu Voicu o așteaptă împreună cu Patricia, nepoata lui, pe Danela, o elevă de clasa a VI-a, să lucreze împreună probleme la geometrie.

Relu Voicu, 51 de ani, a scris scenarii de televiziune în București înainte să devină profesorul de ore gratuite al câtorva elevi din Scrioaștea, satul natal din Teleorman. „Cu cărțile pe uliță” este numele asociației pe care a fondat-o în 2019, ca să pună bazele unei educații alternative în zonă.

Povestea a început pe 9 august 2018, înaintea protestului diasporei din Piața Victoriei. Relu a publicat un mesaj pe Facebook: ca să-i determine pe bucureșteni să iasă din case, a scris că vine și el la miting și va cheltui pe drum cei 100 de lei strânși ca să-i cumpere niște cărți fiului său.

Atunci, șapte necunoscuți – printre ei și fostul activist civic Cătălin Teniță – s-au oferit să plătească acele volume. „Nu puteam să primesc, dar m-am gândit că, dacă sunt oameni care vor să facă ceva pentru copii, poate o să facă pentru toți de aici”, își amintește Relu.

După vreo trei zile, a postat pe Facebook un text despre cum ar vrea să adune cărți pentru copiii din sat și să construiască o bibliotecă. Iar prietenii din online au donat.

„Sală de clasă” în dormitorul fiului

Lidia Bodea, directoarea Editurii Humanitas, a fost printre primii care i-au trimis mesaj că vor să se implice. „Nu eram pregătit, nu aveam scenariul făcut! Mă gândeam cum să scot la poartă cărțile primite”, povestește Relu. Avea în curte câteva placaje păstrate după o amenajare, le-a dus la poartă și a așezat primele cărți pe ele. Dar „nu a fost nicio înghesuială” din partea copiilor, cum nu e nici astăzi. Câteva luni a făcut lecții cu câțiva dintre ei afară, „pe buza unui șanț”, dar când a sosit iarna n-a mai putut. Atunci, Humanitas a echipat cu tablă, scaune și mese o cameră din casa lui care ar fi trebuit să fie noul dormitor al fiului.

Biblioteca albă

Patricia, o adolescentă sigură pe ea, e într-o zi de miercuri în această cameră din casa lui Relu, amenajată special pentru lecții, pentru că are vacanță. A fost elevă a școlii din sat până anul trecut, iar acum e într-a IX-a la un liceu din București.

În biblioteca albă din încăpere își așteaptă cititorii volume clasice ca „Moromeții” de Marin Preda, dar și recente precum „Jurnalul unui puști” de Jeff Kinney – Patricia își amintește că au împrumutat-o câțiva dintre copiii care veneau la lecțiile de matematică. Ea încă n-a citit-o, dar în biblioteca asta a găsit cărți de Mihail Drumeș și Mario Vargas Llosa care i-au plăcut mult.

Cu toate că au de unde alege, elevii nu prea împrumută cărți de-aici, spune Relu. Nici de la mica bibliotecă a satului, închisă în această zi de vacanță.

Când se mai juca prin zonă și ușa era deschisă, Patricia vedea mizeria dinăuntru. Cât a fost elevă în Scrioaștea, n-a avut toaletă în școală și nici apă caldă. Ca în cele mai multe sate din țară, și-aici lipsește canalizarea.

Lipsă de susținere din partea primăriei și școlii

„Se spune că mulți copii au pierdut din carte în pandemie, dar mulți erau la fel și înainte. Unii puteau să intre în online și nu au vrut”, explică Relu. Îl întristează că Teleorman ajunge mereu pe ultimele locuri în ce privește promovabilitatea la evaluarea națională și bacalaureat. Anul ăsta, o elevă de-a VIII-a care ajunsese pasionată de geometrie și se descurca bine încă dintr-a VI-a a renunțat la orele cu el chiar înainte de examen. „E marele regret”, spune Relu.

„Toate gândurile lor sunt la plimbări și băieți. O fi vârsta, dar unii mai și învață”. Oftează: „Suntem la țară… ”. Pe de altă parte, a înțeles că nu poate să aibă „pretenții” de la copii să înțeleagă importanța studiului și nici de la părinți, căci cartea a lipsit din viața multora. Tatăl Danelei o îndeamnă să învețe, dar astea sunt excepții, mai spune el.

O mamă și-a adus fiica la lecții, însă i-a cerut lui Relu de la poartă să nu-i facă fetei poze, cu atât mai puțin să le urce pe Facebook. N-a aflat motivul femeii, dar bănuiește că voia să păstreze secretul față de profesorii școlii. Relu i-a explicat că activitatea e deschisă celor care doresc să descopere cum se desfășoară orele lui și că n-o poate da la o parte pe fiica ei în timpul fotografiilor. Au plecat.

Din ce-a observat, unii copii se lasă de școală după clasa a VIII-a sau sunt admiși la licee din Roșiori cu media 4. Anul trecut s-a uitat pe o listă finală cu elevii din Scrioaștea care au intrat la cele câteva licee din Roșiori și a recunoscut numai vreo trei. Parcursul lor depinde și de familie, că alții, de pildă, pleacă la muncă în străinătate.

Când l-a rugat pe fostul primar să-i găsească un spațiu mai mare pentru lecții, acesta l-a refuzat. Fără să se intereseze cine erau copiii pe care-i ajuta Relu, în 2019, fostul primar ar fi spus despre elevii din clasele primare: „Sunt sigur că-i învață pe ăia care fură. (…) Deja sunt infractori”, iar directoarea școlii, Angelica Pîrvulețu, ar fi afirmat: „Acest proiect nu are legătură cu școala, nu există un parteneriat. Din ceea ce am văzut din postările de pe Facebook nu are decât copii din familii dezorganizate, mai sărace”.

Școala 9 a contactat-o pe directoarea instituției de învățământ pentru un punct de vedere, dar până la publicarea materialului nu am primit niciun răspuns.

Gândul că o să plece copiii cu ceva în plus după lecții îl motivează pe Relu să continue orele, la fel și faptul că i-a cunoscut pe Lidia Bodea, directoarea Editurii Humanitas, pe fostul activist civic Cătălin Teniță și pe Mari (Brânda) Tudor, directoarea Editurii Universității de Vest din Timișoara.

În acești ani, pe Lidia Bodea a sunat-o de mai multe ori când s-a simțit descurajat și l-a susținut să meargă înainte. „Am vrut de multe ori să renunț. Și faptul că s-ar bucura unii dacă aș renunța mă ambiționează”, spune Relu.

Articolul integral, pe Școala 9.

Urmărește-ne pe Google News