Învață-l pe copilul tău instrumentele pentru a recunoaște abuzul sexual

de Shani Zoldan-Verschleiser. Traducere de Andrada Lăutaru

Shani Zoldan-Verschleiser este președinta organizației americane “Magenu”, un ONG care se ocupă de prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor. Varianta originală a acestui articol a fost publicată în The New York Times.

“Statisticile arată că cel puțin unul din 10 copii din Statele Unite va fi abuzat sexual înainte de a împlini 18 ani”

Este o întrebare legitimă la care răspunsul nu e simplu: abuzul sexual rămâne o infracțiune prea puțin declarată, dar totuși există mai multă deschidere ca niciodată pentru supraviețuitori să vorbească despre experiențele traumatice prin care au trecut. O rază de lumină începe să se întrezărească în locurile întunecate unde prădătorii s-au ascuns întotdeauna și asupra celor care îi adăpostesc și îi ajută.

Așadar, în timp ce poveștile despre abuzurile din partea clericilor de încredere sau chiar a membrilor familiei sunt dificil de citit și dureroase, sunt încântată să știu că în sfârșit le dăm o voce celor care nu au. Statisticile arată că cel puțin unul din 10 copii din Statele Unite va fi abuzat sexual înainte de a împlini 18 ani – este un subiect pe care nu îl putem ignora.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

În școlile publice din SUA se vor introduce ore de educație despre abuzul sexual

Având în vedere că poveștile supraviețuitorilor ies la lumină, putem spune că astăzi este o un nou început. Legea privind victimele din rândul copiilor a fost semnată în New York în luna februarie, extinzând termenul de prescriere în temeiul cărora abuzatorii de copii pot fi trași la răspundere penală și civilă, oferind astfel supraviețuitorilor mai multe căi către justiție.

În iunie, Adunarea de stat din New York a aprobat Legea lui Erin, care prevede introducerea orelor de educație despre abuzul sexual în școlile publice. Acum este momentul să ne concentrăm pe prevenție. Abuzatorii se pricep să-i abordeze pe copiii care au deja probleme în alte zone ale vieții lor și care pot fi vulnerabili. Cu toate acestea, există multe lucruri pe care părinții și îngrijitorii le pot face pentru a-și proteja copiii:

Învață-i pe copii că sentimentele lor contează și că merită respect

Pentru părinți, acest lucru nu înseamnă că fiii lor vor ajunge să conducă casa sau că pot face tot ce le place, ci că atunci când un copil are un sentiment, i-l validăm. Mulți părinți se pot raporta la scenariul clasic al pregătirii unei cine minunate, cu un fel principal, mai multe feluri secundare, chiar și desert. Apoi, la scurt timp după cină și chiar înainte de culcare, în timp ce copilul tău își ia pijamaua, auzi: „Mi-e foame.”

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Știm cu toții că ne-ar plăcea să spunem: „Asta pur și simplu nu este posibil” sau „Nu, nu îți este”. Însă este nevoie doar de o mică modificare pentru a valida un copil și a ne păstra locul în vârful ierarhiei gospodărești. Încercați ceva de genul: „Îmi pare rău că ți-e foame, dar va trebui să aștepți până la micul dejun” sau „O, îți este foame…e un morcov în frigider pentru tine”, pentru a nu ignora sentimentele copilului tău.

Unui copil, respectarea și validarea sentimentelor îi oferă un sentiment de încredere în sine și îl ajută să-și recunoască emoțiile. A fi capabili să ne identificăm sentimentele este primul pas în a ști când ceva nu este în regulă. Prădătorii se bazează pe faptul că copiii pot fi ușor de manipulat. Copiii care au un simț dezvoltat față de ceea ce este bine și ceea ce nu, și care sunt capabili să le comunice aceste sentimente adulților de încredere, au un mare avantaj.

Insistă pe faptul că trupurile copiilor le aparțin lor

Copiii trebuie să înțeleagă că nimeni nu are voie să le atingă părțile intime, să se uite la ele sau să le vorbească despre părțile lor private, în afara locurilor special concepute pentru asta, cum ar fi cabinetul unui medic. Comunică acest concept copiilor tăi încă de la vârsta de 2 ani. O puteți face în timp ce îi spălați sau în timpul antrenamentelor pentru tabieturile de la toaletă. Mențineți un limbaj simplu și adecvat vârstei: „Mami îți spală ochii, urechile, spatele și penisul. Corpul tău este atât de special și îți aparține, nimeni nu are voie să te atingă pentru că acesta este corpul tău. Dacă cineva o face, îi spui mamei imediat, deoarece rolul meu este să am grijă de tine, iar să fii atins, mai ales în părțile intime, este ceva ce te poate pune în pericol.”

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

Pe măsură ce copilul crește, conversația ar trebui să devină mai detaliată și poate include utilizarea scenariilor de tipul „ce facem dacă”, dialogul și chiar jocul pe roluri. Asigurați-vă că micuțul vostru știe că aceste reguli se aplică tuturor. Asta înseamnă să folosiți propoziții de genul „Nimeni nu are voie să te facă să te simți inconfortabil, chiar dacă acea persoană este vărul tău, unchiul, mătușa sau vecinul. Nu este niciodată O.K., iar eu te voi crede întotdeauna”. Mulți copii nu vor ști acest lucru decât dacă le spui tu.

Asigură-te că cei mici înțeleg diferența dintre secrete și surprize.

Învață-i pe copii că niciodată nu trebuie să păstreze un secret despre părțile lor intime. Un exemplu pe care îl puteți folosi este vizita la un medic, unde cineva se uită și îi poate atinge părțile intime. Spune-le că este în regulă, deoarece medicul verifică sănătatea copilului, dar cel mai important este faptul că ăsta nu este un secret. Părinții ar trebui să fie de față atunci când copilul este consultat sau să știe și apoi să discute cu copilul despre ce s-a întâmplat.

Ajutați-i pe copii să înțeleagă nuanța dintre secrete și surprize. A-i cere copilului să țină o petrecere surpriză sau să nu deschidă un cadou poate fi greu de înțeles, așa că subliniază că există o diferență între secrete și surprize. Destinatarul unui cadou va afla în cele din urmă despre surpriză și, cel mai probabil, se va simți confortabil și fericit. Pe de altă parte, un secret despre care nu se poate vorbi niciodată nu este O.K. și ne poate face să ne simțim derutați sau triști. Acesta este un concept crucial pentru copii, deoarece prădătorii vor încerca să îi facă pe copii să păstreze secretul.

Povestește-i din trăirile tale folosind cât mai multe sentimente și senzații

Copiii privesc adulții care le sunt aproape, pentru a înțelege sensul experiențelor trăite, așa că este util să ne împărtășim propriile experiențe. Acest lucru îi va ajuta pe copii să învețe să exprime ceea ce simt și să pună în cuvinte lucruri pe care nu le înțeleg. Poveștile tale nu trebuie să fie legate de abuz; important este să îi învățăm să își asculte intuiția. Poveștile pot fi foarte simple: „Am fost atât de frustrat în această dimineață, pentru că am rămas blocat în trafic și știam că voi întârzia la lucru. Simțeam că am fluturi în stomac, iar mâinile mele erau atât de amorțite, încât abia țineam volanul”. Comunicarea acestor lucruri cu copiii noștri îi face pe aceștia să se simtă confortabil și să împărtășească propriile sentimente de furie, confuzie, fericire și tristețe, și să înțeleagă că și altcineva se poate simți la fel.

Cereți permisiunea pentru a atinge un copil

Când le cerem copiilor permisiuni pentru lucrurile mărunte, le dăm senzația că au control asupra corpului lor. În acest fel, dacă un abuzator se apropie de ei, copiii vor putea realiza că ceea ce trăiesc atunci este diferit. Este suficient să întrebi un lucru mărunt, precum: „Este în regulă dacă îți aranjez gulerul?”, pentru că astfel îi transmiți copilului mesajul că are o anumită autonomie asupra corpului său. Folosirea unor astfel de propoziții îl poate ajuta pe un copil să realizeze că un prădător nu va cere permisiunea și îl va ajuta să îi identifice pe acești oameni.

Încurajează-i pe copii să spună „nu” și să vorbească deschis

Încurajarea asumării emoționale și setarea limitelor fizice îi ajută pe copii să capete un anumit control asupra corpului lor. Lăsând un copil să spună: „Nu, nu vreau o îmbrățișare, dar o strângere de mână este O.K.”, îi arată că are mai multe opțiuni. Cu toate acestea, este posibil ca cei mici să nu poată spune „nu” abuzatorului sau să oprească abuzul. Majoritatea copiilor care sunt abuzați sexual nu dezvăluie abuzul la care sunt supuși, așa că trebuie să le spunem copiilor că și dacă nu pot spune „nu”, chiar dacă nu pot scăpa, cel mai important lucru este să îi spună cuiva despre abuz. Spuneți-le că îi veți crede indiferent ce se întâmplă și că nu vor avea probleme pentru că v-au spus.

Părinții și cei care au grijă de copii îi pot ajuta pe aceștia să împărtășească poveștile despre abuz și să obțină validarea și ajutorul de care au nevoie. Prevenirea abuzului este la fel de importantă: oferind copiilor instrumentele necesare, îi putem ajuta să învețe cum să rămână în siguranță și să îi susținem în cazul în care se confruntă cu o situație traumatizantă.

Urmărește-ne pe Google News