de Shani Zoldan-Verschleiser. Traducere de Andrada Lăutaru
Shani Zoldan-Verschleiser este președinta organizației americane “Magenu”, un ONG care se ocupă de prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor. Varianta originală a acestui articol a fost publicată în The New York Times.
“Statisticile arată că cel
puțin unul din 10 copii din Statele Unite va fi abuzat sexual înainte de a
împlini 18 ani”
Este o întrebare legitimă la care răspunsul nu e simplu: abuzul sexual rămâne o infracțiune prea puțin declarată, dar totuși există mai multă deschidere ca niciodată pentru supraviețuitori să vorbească despre experiențele traumatice prin care au trecut. O rază de lumină începe să se întrezărească în locurile întunecate unde prădătorii s-au ascuns întotdeauna și asupra celor care îi adăpostesc și îi ajută.
Așadar, în timp ce poveștile despre abuzurile din partea clericilor de încredere sau chiar a membrilor familiei sunt dificil de citit și dureroase, sunt încântată să știu că în sfârșit le dăm o voce celor care nu au. Statisticile arată că cel puțin unul din 10 copii din Statele Unite va fi abuzat sexual înainte de a împlini 18 ani – este un subiect pe care nu îl putem ignora.
În școlile publice din SUA se vor introduce ore de
educație despre abuzul sexual
Având în vedere că
poveștile supraviețuitorilor ies la lumină, putem spune că astăzi este o un nou
început. Legea privind victimele din rândul copiilor a fost semnată în New York
în luna februarie, extinzând termenul de prescriere în temeiul cărora
abuzatorii de copii pot fi trași la răspundere penală și civilă, oferind astfel
supraviețuitorilor mai multe căi către justiție.
În iunie, Adunarea de stat
din New York a aprobat Legea lui Erin, care prevede introducerea orelor de
educație despre abuzul sexual în școlile publice. Acum este momentul să ne
concentrăm pe prevenție. Abuzatorii se pricep să-i abordeze pe copiii care au
deja probleme în alte zone ale vieții lor și care pot fi vulnerabili. Cu toate
acestea, există multe lucruri pe care părinții și îngrijitorii le pot face
pentru a-și proteja copiii:
Învață-i pe copii că sentimentele lor contează și că merită respect
Pentru părinți, acest lucru
nu înseamnă că fiii lor vor ajunge să conducă casa sau că pot face tot ce le
place, ci că atunci când un copil are un sentiment, i-l validăm. Mulți părinți
se pot raporta la scenariul clasic al pregătirii unei cine minunate, cu un fel
principal, mai multe feluri secundare, chiar și desert. Apoi, la scurt timp
după cină și chiar înainte de culcare, în timp ce copilul tău își ia pijamaua,
auzi: „Mi-e foame.”
Știm cu toții că ne-ar
plăcea să spunem: „Asta pur și simplu nu este posibil” sau „Nu, nu îți este”.
Însă este nevoie doar de o mică modificare pentru a valida un copil și a ne
păstra locul în vârful ierarhiei gospodărești. Încercați ceva de genul: „Îmi
pare rău că ți-e foame, dar va trebui să aștepți până la micul dejun” sau „O,
îți este foame…e un morcov în frigider pentru tine”, pentru a nu ignora
sentimentele copilului tău.
Unui copil, respectarea și
validarea sentimentelor îi oferă un sentiment de încredere în sine și îl ajută
să-și recunoască emoțiile. A fi capabili să ne identificăm sentimentele este
primul pas în a ști când ceva nu este în regulă. Prădătorii se bazează pe
faptul că copiii pot fi ușor de manipulat. Copiii care au un simț dezvoltat
față de ceea ce este bine și ceea ce nu, și care sunt capabili să le comunice
aceste sentimente adulților de încredere, au un mare avantaj.
Insistă pe faptul că trupurile copiilor le aparțin lor
Copiii trebuie să înțeleagă
că nimeni nu are voie să le atingă părțile intime, să se uite la ele sau să le
vorbească despre părțile lor private, în afara locurilor special concepute
pentru asta, cum ar fi cabinetul unui medic. Comunică acest concept copiilor
tăi încă de la vârsta de 2 ani. O puteți face în timp ce îi spălați sau în
timpul antrenamentelor pentru tabieturile de la toaletă. Mențineți un limbaj
simplu și adecvat vârstei: „Mami îți spală ochii, urechile, spatele și penisul.
Corpul tău este atât de special și îți aparține, nimeni nu are voie să te
atingă pentru că acesta este corpul tău. Dacă cineva o face, îi spui mamei
imediat, deoarece rolul meu este să am grijă de tine, iar să fii atins, mai
ales în părțile intime, este ceva ce te poate pune în pericol.”
Pe măsură ce copilul crește, conversația ar trebui să
devină mai detaliată și poate include utilizarea scenariilor de tipul „ce facem
dacă”, dialogul și chiar jocul pe roluri. Asigurați-vă că micuțul vostru știe
că aceste reguli se aplică tuturor. Asta înseamnă să folosiți propoziții de
genul „Nimeni nu are voie să te facă să te simți inconfortabil, chiar dacă acea
persoană este vărul tău, unchiul, mătușa sau vecinul. Nu este niciodată O.K.,
iar eu te voi crede întotdeauna”. Mulți copii nu vor ști acest lucru decât dacă
le spui tu.
Asigură-te că cei mici înțeleg diferența dintre secrete și surprize.
Învață-i pe copii că niciodată nu trebuie să păstreze un
secret despre părțile lor intime. Un exemplu pe care îl puteți folosi este
vizita la un medic, unde cineva se uită și îi poate atinge părțile intime.
Spune-le că este în regulă, deoarece medicul verifică sănătatea copilului, dar
cel mai important este faptul că ăsta nu este un secret. Părinții ar trebui să
fie de față atunci când copilul este consultat sau să știe și apoi să discute
cu copilul despre ce s-a întâmplat.
Ajutați-i pe copii să înțeleagă nuanța dintre secrete și
surprize. A-i cere copilului să țină o petrecere surpriză sau să nu deschidă un
cadou poate fi greu de înțeles, așa că subliniază că există o diferență între
secrete și surprize. Destinatarul unui cadou va afla în cele din urmă despre
surpriză și, cel mai probabil, se va simți confortabil și fericit. Pe de altă
parte, un secret despre care nu se poate vorbi niciodată nu este O.K. și ne
poate face să ne simțim derutați sau triști. Acesta este un concept crucial
pentru copii, deoarece prădătorii vor încerca să îi facă pe copii să păstreze
secretul.
Povestește-i din trăirile tale folosind cât mai multe sentimente și senzații
Copiii privesc adulții care le sunt aproape, pentru a
înțelege sensul experiențelor trăite, așa că este util să ne împărtășim
propriile experiențe. Acest lucru îi va ajuta pe copii să învețe să exprime
ceea ce simt și să pună în cuvinte lucruri pe care nu le înțeleg. Poveștile
tale nu trebuie să fie legate de abuz; important este să îi învățăm să își
asculte intuiția. Poveștile pot fi foarte simple: „Am fost atât de frustrat în
această dimineață, pentru că am rămas blocat în trafic și știam că voi întârzia
la lucru. Simțeam că am fluturi în stomac, iar mâinile mele erau atât de
amorțite, încât abia țineam volanul”. Comunicarea acestor lucruri cu copiii
noștri îi face pe aceștia să se simtă confortabil și să împărtășească propriile
sentimente de furie, confuzie, fericire și tristețe, și să înțeleagă că și
altcineva se poate simți la fel.
Cereți permisiunea pentru a atinge un copil
Când le cerem copiilor permisiuni pentru lucrurile
mărunte, le dăm senzația că au control asupra corpului lor. În acest fel, dacă
un abuzator se apropie de ei, copiii vor putea realiza că ceea ce trăiesc
atunci este diferit. Este suficient să întrebi un lucru mărunt, precum: „Este
în regulă dacă îți aranjez gulerul?”, pentru că astfel îi transmiți copilului
mesajul că are o anumită autonomie asupra corpului său. Folosirea unor astfel
de propoziții îl poate ajuta pe un copil să realizeze că un prădător nu va cere
permisiunea și îl va ajuta să îi identifice pe acești oameni.
Încurajează-i pe copii să spună „nu” și să vorbească deschis
Încurajarea asumării emoționale și setarea limitelor
fizice îi ajută pe copii să capete un anumit control asupra corpului lor.
Lăsând un copil să spună: „Nu, nu vreau o îmbrățișare, dar o strângere de mână
este O.K.”, îi arată că are mai multe opțiuni. Cu toate acestea, este posibil
ca cei mici să nu poată spune „nu” abuzatorului sau să oprească abuzul. Majoritatea
copiilor care sunt abuzați sexual nu dezvăluie abuzul la care sunt supuși, așa
că trebuie să le spunem copiilor că și dacă nu pot spune „nu”, chiar dacă nu
pot scăpa, cel mai important lucru este să îi spună cuiva despre abuz.
Spuneți-le că îi veți crede indiferent ce se întâmplă și că nu vor avea
probleme pentru că v-au spus.
Părinții și cei care au grijă de copii îi pot ajuta pe
aceștia să împărtășească poveștile despre abuz și să obțină validarea și
ajutorul de care au nevoie. Prevenirea abuzului este la fel de importantă:
oferind copiilor instrumentele necesare, îi putem ajuta să învețe cum să rămână
în siguranță și să îi susținem în cazul în care se confruntă cu o situație
traumatizantă.