Invata la lumanare

Dar, cu cat te indepartezi, situatia e si mai tragica. in judetul Vrancea, am gasit aproape 200 de elevi care traiesc si invata ca in Evul Mediu, iar becul nu exista nici ca bibelou. Pe un drum abia pietruit, care coboara 400 m, se ajunge la Odobasca, sat inghitit de o alunecare de pamant. Au scapat doar 15 case din 100, biserica si cateva morminte.
La „drum” a rezistat si o casuta in care traiesc „la lumanare” doi copii orfani de ambii parinti. Pe drumul serpuit si abrupt, trec dimineata, inainte de zori, 11 copii care merg la o scoala la 4 kilometri distanta de casele lor. Pe ploaie, pe arsita, prin nameti. Masinile galbene, folosite de altii drept transport scolar, nu pot veni pe drumul abrupt si neprotejat, pentru ca in timpul ploios sau iarna ar putea „zbura” in vale, chiar conduse de un sofer cu experienta.
La cativa kilometri, am gasit scoala generala din Mahriu dupa ce am mers mult pe un drum noroios, desi proaspat pietruit. Pe aici soseste portia de „corn si lapte”, pe aici vin cele doua invatatoare si cei 30 de elevi de „primara”. Bobocii au venit cu o jumatate de ora mai devreme si asteapta cuminti, in glodul lipicios din fata scolii, sa se „faca” pauza.
Aurica are 7 ani si este singura care aduce bani in casa: 130.000 lei, alocatia, si cate un triunghi de branza topita. Mama ei, Stanica Neculai, este tanara, are 24 de ani si nu are unde sa munceasca. Nici ea si nici sotul ei. „Este imposibil sa gasim de munca si Aurica este singura care aduce bani in casa: 130.000 lei, alocatia. Nu avem curent si folosim lampa cu gaz si lumanarile. Oricand putem sa ardem in casa, daca nu suntem foarte atenti”, ne-a spus Stanica.
Scoala este construita din paianta, are doua clase si o hazna. Pentru ca putea oricand sa cada pe elevi, o mana de localnici au inceput sa o „consolideze”. in pauze, copiii beau apa nepotabila de la o fantana din vecini. Acasa, copiii sunt spalati in copaie, cu apa care nu e buna nici pentru animale.
Invatatoarea copiilor din clasele a III-a si a IV-a a „prins” anul acesta postul din satul amarat, dar locuieste la zeci de kilometri departare. Toate sporurile si vechimea ii „urca” salariul la 4,6 milioane lei si este cea mai bogata din Mahriu.
Din cei 9 elevi aflati la lectie, doar Laurentiu stie ca Bucuresti este capitala tarii noastre, dar singura care a vazut orasul cu ochii ei este Silvia, care a fost internata aici intr-un spital. Europa este un cuvant necunoscut pentru toti, dar trei dintre ei aflasera ca Ion Iliescu este presedintele tarii. Niciodata, in satul lor nu a ajuns vreun politician, cu exceptia lui Zamfir Oprea, primarul. Acesta ne-a spus ca nu in Mahriu sunt cei mai necajiti copii din zona. in satul Taratu -120 de case izolate in padure – traiesc alti 83 de copii.
Si iarna asta, cei aproape 200 de prichindei din zona neelectrificata inca din Vrancea se vor scula cu noaptea in cap si isi vor cara 8 km ghiozdanele grele, pe drumuri periculoase si abrupte, prin nameti si frig.

Urmărește-ne pe Google News