Invata testoasele sa supravietuiasca

Emblema Parcului Natural Portile de Fier, testoasa lui Hermann este amenintata cu disparitia. Reptila tacuta, una din cele mai vechi specii de pe Pamant, nu mai poate face fata agresiunilor oamenilor si a animalelor de prada. O mana de profesori si studenti cu inima mare, de la Facultatea de Geografie din Bucuresti, par hotarati sa nu lase testoasele lui Hermann sa dispara. La un centru dintr-o comuna din Mehedinti ei au grija de 124 de testoase nascute in captivitate, pe care le vor lasa sa “dea piept cu lumea” in 2008 si 2009. Iarna trecuta a fost prima lor iarna de hibernat in natura. La -17 grade Celsius testoasele au trecut cu brio testul de supravietuire.

Este ora 7 dimineata. Testoasele isi dezmortesc carapacele si pornesc agale prin terariile din curtea “Centrului de crestere in captivitate a testoaselor lui Hermann” din Ieselnita, in apropiere de Orsova. Au nevoie de doua ceasuri ca sa-si recape vioiciunea dupa aproape douasprezece ore de somn. Pe la 9 incep sa caute ceva de mancare. Si nu cauta prea mult, pentru ca studentii si voluntarii din cadrul centrului au grija ca protejatelor lor sa nu le lipseasca, la primele ore ale diminetii, frunzele proaspete de papadie si de mazariche. Dupa aceea incepe “joaca”. O “foiala” nesfarsita la adapostul umbros oferit de firele inalte de trifoi din terarii. 123 de testoase si un adult. Aceasta este “zestrea” centrului.

Din 2008 broscutele vor fi „pe cont propriu”

Un nou inceput pentru aceasta specie protejata, amenintata cu disparitia in tara noastra. Un inceput dificil, cu multe necunoscute, cu pasi sovaitori, infrangeri dureroase si victorii datatoare de speranta. Pe pamantul ars de soare isi face drum spre tavita cu apa Gerula, o testoasa nu mai mare decat pumnul unui copil, “supravietuitoarea” centrului. Ne lasam pe vine, ca sa-i numaram cercurile de pe carapace si sa-i aflam astfel varsta.

E din generatia 2003, asadar se numara printre veteranele de la Ieselnita, iar povestea ei este demna de scenariul unui film cu final fericit. A trecut cu bine printr-o operatie complicata si riscanta, la care Laurentiu Rozylowicz, coordonatorul acestui proiect, si Maria Patroescu, profesor la Facultatea de Geografie din Bucuresti, s-au inhamat cu toata stiinta lor despre testoase si, mai ales, cu toata inima. Ea s-a nascut lipita de sora ei, iar cei doi le-au separat.

Este greu de spus acum daca este vorba despre doua surori sau despre doi frati. “Maturizarea sexuala la broastele testoase intervine tarziu, dupa varsta de 12 ani. Aceasta caracteristica le-a ajutat in trecut, fiind vorba despre o specie foarte veche, sa nu se inmulteasca peste masura. Din pacate, acum aceasta e una din cauzele disparitiei testoaselor lui Hermann din tara noastra, alaturi de violenta oamenilor care le omoara pentru ca le invadeaza gradinile sau vor sa le transforme in animale de companie”, ne lamureste Laurentiu Rozylowicz.

Asistent la Facultatea de Geografie din Bucuresti, Laurentiu este ”parintele” proiectului de la Ieselnita, derulat incepand cu 2002. In cazul centrului de la Ieselnita, la inceput a fost oul. Laurentiu a luat ouale din cuiburile parasite de mamele-testoase in natura, pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier, le-a dat cate un cod si le-a pus in incubator, in baie de nisip, la 32 de grade Celsius si umiditate 80%. In 2003 au iesit primii pui, prima generatie de testoase nascute in captivitate. Acum, fiecare testoasa poarta codul personal pictat pe carapace.

“Acest cod este foarte important, pentru ca atunci vor implini 5 ani si vor fi suficient de puternice pentru a infrunta lumea reala, le vom duce in acelasi loc din care am prelevat ouale”. Pana in 2008 insa, cand vor fi “lasati la vatra” primii “chiriasi” ai centrului, testoasele se vor afla permanent in atentia lui Laurentiu si a studentilor pasionati de tacutele reptile. Vor fi cantarite, masurate, iar comportamentul lor va constitui subiect de dezbatere in timpul excursiilor pe dealul din spatele centrului, in cautarea testoaselor “batrane” care “batatoresc” de peste douazeci de ani fanetele din zona.

Trei masculi si patru femele – la testoase, ca si la oameni, raportul dintre sexe este in defavoarea masculilor – inzestrati de Laurentiu cu cate un radioemitator, ca sa le poata monitoriza fiecare miscare. S-a facut 7 seara. Se apropie ora de culcare, atat pentru testoasele din centru, cat si pentru “veteranele” din natura.

Fiecare din cele peste 120 de testoase isi cauta un loc ferit, la baza vreunui smoc de iarba, se ingroapa pe jumatate in pamant si se retrag in carapace. Din vanzoleala de dimineata din terarii a mai ramas doar o adiere de vant peste trifoiul inalt. Nici urma de  testoase. Pana a doua zi, la ora 7 dimineata, nu mai avem nici o sansa sa le vedem.

O data pe luna testoasele intra la “curatenie generala”. Ele sunt spalate cu ceai de musetel si galbenele si sunt cantarite. La nastere testoasa lui Hermann nu cantareste mai mult de 2-3 grame

Laurentiu Rozylowicz masoara fiecare testoasa cu un subler. El vrea sa afle care sunt dimensiunile carapacei si ale plastronului, dar si lungimea cozii. La aceasta specie masculii au coada mai lunga

Au separat doua „siameze”

”Din acelasi ou au iesit doua testoase „siameze””, isi aminteste Maria Patroescu. ”Singura varianta era sa le supunem la o operatie de separare. N-a fost usor, nu mai facusem asa ceva pana atunci, dar nu puteam renunta la doi dintre „copiii nostri”. Si au supravietuit amandoua. Gerula s-a dezvoltat mai greu, a ramas mai mica, in vreme ce evolutia celuilalt geaman a fost una normala”.  Cele doua testoase se numara printre veteranele centrului si se pregatesc sa infrunte realitatea din “afara” in 2008.

Urmărește-ne pe Google News