ComenteazăDezvoltarea normala a organismului animal se va face numai atunci cand hrana lui va contine in proportii corecte toate elementele nutritive.
Ca toate celelalte creaturi vii, animalele de companie au nevoie de hrana pentru trai si pentru a fi sanatoase. Organismul se dezvolta armonios atunci cand hrana contine, in proportii bine stabilite, principiile nutritive cunoscute: glucide, lipide, proteine la care se adauga numeroase oligoelemente si vitamine. Astfel, sansele de a se produce dezechilibre nutritive in organism, care genereaza numeroase boli, sunt foarte putine. Hrana, fie ea lichida sau solida, trebuie sa contina urmatoarele:
– elemente generatoare de energie, care produc miscarea corpului, caldura sau alte forme de energie;
– elemente implicate in procesele de crestere, regenerare, reproducere;
– elemente necesare pentru a initia si regla procesele implicate in primele doua categorii.
Componentele hranei care au astfel de insusiri se numesc, deci, nutrienti sau elemente nutritive. Exista anumite elemente nutritive necesare organismului, dar care nu pot fi produse in interiorul lui; acestea se numesc elemente esentiale si vor fi aduse in organism numai prin intermediul hranei.
In acest numar, dar si in numerele urmatoare voi prezenta mineralele si vitaminele, cat si rolul lor determinant in fiziologia si patologia organismului.
Calciul si fosforul: sunt minerale majore implicate in mentinerea structurii rigide a oaselor si dintilor. Calciu este, de asemenea, esential in coagularea sangelui, cat si in functiile nervilor si ale muschilor. Fosforul este implicat in multe sisteme enzimatice si este responsabil pentru depozitarea si transmiterea energiei in organism.
Dezechilibrul balantei calciu-fosfor poate cauza stari patologice, raportul fiziologic al acestor doua elemente fiind de 1:1. Atunci cand calciul este mai putin, apar deficiente in formarea sistemului osos. Hipocalcemia la catelele in lactatie, in special la cele de talie mica, poate provoca tulburari nervoase. Un nivel prea mare de calciu si fosfor poate crea tulburari la animalele aflate in plin proces de crestere, dar si la cele mature (depunerea acestora sub forma calculilor, in diferite organe – rinichi, vezica urinara, colecist etc.).
Magneziul este si el implicat in mentinerea sanatoasa a oaselor si dintilor, in functionarea normala a inimii, a muschilor scheletici si a tesutului nervos. In cazul deficientelor de magneziu apar bolile musculare si nu de putine ori convulsiile. Aportul exagerat de magneziu determina la motan boli ale aparatului urinar.
Potasiul, implicat in echilibrul acidobazic si mentinerea osmolaritatii lichidelor in organism, are o influenta majora in functionarea normala a muschilor si a metabolismului energetic.
Deficienta de potasiu determina boli musculare, tulburari de crestere si leziuni la nivelul inimii si al rinichilor.
Sodiul si clorul reprezinta electrolitii majori ai lichidelor din organism, controland echilibrul acido-bazic, atat de important in mentinerea in parametri normali a organismului. Clorul e, de asemenea, un component al secretiei biliare si al sucului gastric, respectiv al acidului clorhidric.
Deficientele se traduc prin oboseala pana la epuizare, incapacitatea mentinerii echilibrului hidric, incetinirea cresterii, uscaciunea pielii si pierderea parului. Concentratia crescuta determina un aport hidric in exces, sugerand necesitatea aplicarii unei diete care sa contina o concentratie scazuta de sare, mai ales la caini cu hipertensiune arteriala.
Avand in vedere toate aceste aspecte, necesarul oligoelementelor va fi cu siguranta stabilit numai de medicul veterinar curant, iar la aparitia oricaror manifestari de oboseala, nervozitate sau a deficientelor de crestere, sfatul meu este: mergeti la doctor!