Invazia din Irak, ajunsă la 20 de ani, subminează discursul SUA pe tema Ucrainei, spun criticii: „Cine își mai amintește că în 2003 noi eram Vladimir Putin?”

Într-un discurs ținut anul trecut în luna mai, fostul președinte al SUA George W. Bush l-a condamnat pe Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei. Bush a făcut apoi o uriașă gafă, atunci când a deplâns decizia liderului de la Kremlin „de a lansa o invazie brutală și complet nejustificată a Irakului”.

El s-a corectat rapid, spunând „Ucraina”, și unii au râs, dar mulți alții nu au avut niciun motiv de râs, scrie Washington Post. Invazia americană în Irak, care a avut loc acum 20 de ani, a fost criticată la vremea respectivă și considerată de mulți drept „complet nejustificată” și „brutală” – opinii care au devenit și mai răspândite în anii care au urmat.

Administrația Bush, scrie cotidianul american, a vândut opiniei publice un fals pentru a-și justifica intervenția „preventivă” împotriva regimului dictatorului irakian Saddam Hussein. Este cunoscut acum că presupusele arme de distrugere în masă ale Irakului nu au fost găsite și că vânătoarea Washingtonului s-a bazat pe informații proaste.

Iar insistența SUA de a crede că schimbarea de regim ar aduce o mai mare stabilitate în Orientul Mijlociu s-a dovedit greșită, invazia generând o instabilitate care a dus la apariția unor organizații extremiste precum Statul Islamic și la creșterea influenței regionale a Iranului, inamicul Washingtonului.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Viziunea declarată a Washingtonului de a impune democrația liberală în Irak s-a dovedit și ea iluzorie, țara fiind mistuită de ani de tulburări politice, paralizie parlamentară și corupție.

Un act unilateral al SUA

Irakienii au propriile opinii diferite cu privire la moștenirea lăsată de invazia americană, dar unele lucruri sunt incontestabile. Sute de mii de civili irakieni au fost uciși în urma înlăturării lui Saddam, morțile lor fiind cel puțin indirect legate de haosul dezlănțuit de Statele Unite.

Au existat și alte capitole sumbre, de la camerele de tortură de la Abu Ghraib la distrugerea orașului Fallujah.

Realitatea incomodă este că războiul din Irak a apărut în mare parte din fervoare naționalistă și din dorința de răzbunare care a cuprins Statele Unite în urma șocului atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, scrie Washington Post.

Chiar dacă regimul irakian nu avea prea multe legături cu comploturile Al-Qaeda, o parte semnificativă a publicului american a crezut că are.

În timp ce a beneficiat de un anumit sprijin internațional din partea unor țări mai mici, în mare parte constrânse de Washington, invazia a fost un act unilateral efectuat de un guvern care nu putea fi descurajat de sistemul internațional și de vreun control intern.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Administrația Bush s-a confruntat cu o opoziție minimă în Congres și nu a primit prea multe critici din partea mass-mediei.

De fapt, scrie Washington Post, la două luni după invazie, editorialistul liberal al New York Times, Thomas Friedman, a ieșit la televizor și a aclamat războiul, descriindu-l ca pe o declarație contondentă de forță față de extremiștii islamiști de pretutindeni.

Discursul moral

Ce legătură are acest lucru cu Ucraina? Timp de luni de zile, oficialii americani și europeni au prezentat conflictul din Ucraina în termeni morali foarte duri.

Președintele Joe Biden a prezentat războiul ca pe o confruntare între „toate democrațiile” și proiectul autoritarist al lui Putin. Iar în noiembrie anul trecut, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a spus că eforturile aliaților occidentali arată „cât de mult apreciază și respectă țările din întreaga lume ordinea internațională bazată pe reguli”.

Simbolismul invaziei din Irak subminează această retorică, crede Washington Post.

Pentru mulți oameni din Orientul Mijlociu și din alte zone ale sudului global, invazia americană din Irak a fost doar cel mai flagrant episod recent dintr-o lungă istorie a amestecului occidental și a ipocriziei SUA pe scena mondială.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Pentru oficialii din China și Rusia, adversari de facto ai Statelor Unite, războiul din Irak este un precedent ușor de invocat cu care încearcă să demonteze argumentele Washingtonului.

„Oficialii americani invocă frecvent (ordinea bazată pe reguli) atunci când critică China”, a remarcat Paul Pillar, un fost ofițer al serviciilor de informații americane. „În niciun caz războiul ofensiv împotriva Irakului nu poate fi văzut ca fiind în concordanță cu respectarea unei ordini internaționale bazate pe reguli, altfel regulile implicate ar fi reguli ciudate”, a spus el.

„Nimănui din administrația Biden nu-i pasă astăzi de faptul că (războiul din Irak) a ruinat ce credibilitate mai avea America ca pilon al ordinii internaționale în sudul global și i-a oferit lui Putin acoperire pentru propria sa atrocitate”, a scris și Juan Cole, istoric pe tema Orientului Mijlociu la Universitatea din Michigan.

„Cine își mai amintește că, în 2003, noi eram Vladimir Putin?”, a adăugat acesta.

Întrebarea dificilă, scrie Washington Post, este ce lecții mai pot fi învățate. „Invazia Rusiei în Ucraina a fost un act criminal de mare imprudență. La fel a fost și invazia americană din Irak în 2003”, a scris săptămâna aceasta Andrew Bacevich, președintele Quincy Institute for Responsible Statecraft – un think-tank american.

Biden, a observat acesta, pare să creadă că războiul din Ucraina oferă o posibilitate prin care Statele Unite pot depăși moștenirea Irakului. Bacevich este însă sceptic în privința posibilității ca un război să răscumpere vina pentru alt război, scrie Washington Post.

Urmărește-ne pe Google News