25 comentariiLa aproape 50 de ani de la războiul de Yom Kippur din 1973, Israelul a fost din nou luat prin surprindere de un atac brusc, o reamintire a faptului că stabilitatea în Orientul Mijlociu rămâne deocamdată un miraj.
Spre deosebire de confruntările constante cu forțele palestiniene din Gaza din ultimii trei ani, acum vorbim deja despre un conflict la scară largă organizat de Hamas și aliații săi, cu tiruri de rachete și incursiuni îndrăznețe în Israel, israelieni uciși și capturați.
Impactul psihologic asupra israelienilor a fost comparat cu șocul provocat de atacurile de la 11 septembrie în America, au observat numeroase publicații din Israel și de peste granițe. Așadar, după ce armata israeliană va respinge atacul palestinian inițial – scene active de confruntări mai existau încă, pe teritoriul israelian, duminică dimineață – se va pune întrebarea ce va urma.
Există puține opțiuni bune pentru premierul Benjamin Netanyahu, care a declarat deja război și este presat să dea un răspuns militar major, scrie New York Times.
Având în vedere că sute de israelieni au murit până în prezent și un număr încă incert de persoane – probabil în jur de 100, potrivit estimărilor – au fost luate ostatice de către Hamas, o invazie israeliană în Gaza și chiar o reocupare temporară a teritoriului, lucru pe care guvernele israeliene succesive au încercat din greu să o evite, nu poate fi exclusă, subliniază o analiză a cotidianului american.
BBC, care observă de asemenea că este greu de înțeles cum anume își va putea recupera Israelul cetățenii răpiți, fără o operațiune terestră, notează că mii de infanteriști sunt deja mobilizați și că tancurile sunt aduse pe drumurile către Gaza.
Carl Bildt, fostul premier și ministru de externe suedez, a declarat și el că un atac israelian de amploare asupra Gaza este aproape inevitabil, în special dacă soldații israelieni au fost luați ostatici – iar acest lucru s-a întâmplat. „Dacă Hamas a luat soldați israelieni ca prizonieri și i-a dus în Gaza, o operațiune israeliană la scară largă în Gaza pare foarte probabilă”, a scris el, sâmbătă, pe X, fostul Twitter. „Un alt război”, a concluzionat el.
Consecințele unui război la scară largă
Netanyahu a anunțat deja un răspuns fără precedent: „Vom duce lupta împotriva lor cu o forță și o amploare pe care inamicul nu le-a cunoscut încă”, a spus el, adăugând că organizațiile palestiniene vor plăti un preț greu.
Dar un război major ar putea avea consecințe neprevăzute. Conflictul la scară largă ar genera probabil un mare număr de victime palestiniene – civili, dar și luptători – perturbând eforturile diplomatice ale președintelui Joe Biden și ale lui Netanyahu de a obține o recunoaștere a Israelului din partea Arabiei Saudite.
De asemenea, un astfel de conflict ar mări riscul deschiderii unui al doilea front în nordul Israelului, cu Hezbollah, grupul militant susținut de Iran care controlează sudul Libanului. Hezbollah a lansat deja un tir de rachete duminică dimineață, anunțând ulterior că a acționat în semn de solidaritate cu Hamas.
Iranul, un dușman declarat al Israelului, este un susținător important al Hamas, precum și al Hezbollah și a furnizat ambelor grupări arme și informații.
Există și argumente pro-invazie, pentru Netanyahu. Războiul va uni Israelul în spatele guvernului său, cel puțin pentru o vreme, opoziția anulându-și deja demonstrațiile planificate împotriva modificărilor judiciare propuse de Netanyahu.
Acest lucru îi va oferi premierului „o acoperire politică completă pentru a face ceea ce dorește”, a explicat pentru New York Times Natan Sachs, director al Centrului pentru politica Orientului Mijlociu de la Brookings Institution.
Netanyahu a respins în trecut apelurile de a trimite mii de soldați în Gaza, gândindu-se mereu la costurile unei astfel de operațiuni.
„Dar impactul psihologic (al acestui atac) pentru Israel este similar cu cel de la 11 septembrie”, a observat Natan Sachs. „Deci, calculul privind costurile ar putea fi destul de diferite de data aceasta”, a adăugat expertul.
Întrebarea este ce se va întâmpla după o astfel de incursiune, a declarat și Mark Heller, cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Israel. Aproape în fiecare an au avut loc operațiuni militare israeliene limitate în teritoriile ocupate, dar acestea nu au oferit nicio soluție.
„Există deja o presiune puternică pentru o incursiune pe scară largă, pentru a termina cu Hamas, dar nu cred că va rezolva nimic pe termen lung”, a opinat Heller.
Ce a urmat după retragerea din Gaza din 2005
În 2005, Israelul și-a retras unilateral soldații și cetățenii din Gaza, păstrând în același timp controlul efectiv asupra unor mari părți din Cisiordania ocupată.
Niciun acord de pace de durată nu a fost obținut însă în urma acestei retrageri, așa că Gaza a rămas în mare parte separată de ceilalți palestinieni din Cisiordania și aproape complet izolată, atât de Israel, cât și de Egipt, care controlează granițele și coasta maritimă a Gaza.
Palestinienii numesc adesea Gaza „o închisoare în aer liber”, scrie New York Times.
După retragerea israeliană din Gaza și conflictul din 2006, o luptă internă între mișcarea Fatah a președintelui palestinian, Mahmoud Abbas, și mișcarea islamistă radicală Hamas s-a încheiat cu preluarea controlului asupra teritoriului de către Hamas în 2007.
Această evoluție a determinat Israelul să încerce să izoleze și mai mult zona. Totuși, Israelul s-a ferit să mai trimită ulterior forțe terestre în Gaza.
Chiar și în 2002, când Ariel Sharon era prim-ministru și forțele israeliene au zdrobit o revoltă palestiniană în Cisiordania, guvernul a evitat să trimită forțe suplimentare semnificative în Gaza, unde existau atunci colonii israeliene.
În conflictul prelungit din 2008 și 2009, forțele israeliene au intrat în Gaza și în centrele urbane, dar au ales să nu pătrundă prea adânc în teritoriu și nici să îl reocupe, cu o încetare a focului mediată de Egipt după trei săptămâni de război.
Guvernele israeliene succesive insistă asupra faptului că, după retragerea din 2005, nu mai au nicio responsabilitate față de Gaza.
Însă, având în vedere controlul Israelului asupra frontierelor și avantajul său militar copleșitor, multe organizații, precum BTselem, care monitorizează drepturile omului în teritoriile ocupate, susțin că Israelul își păstrează responsabilități și obligații legale semnificative pentru Gaza în temeiul dreptului umanitar internațional, scrie New York Times.
Ce înseamnă actualul conflict pentru relațiile Israelului cu lumea arabă
Normalizarea legăturilor diplomatice ale Israelului cu lumea arabă pare să joace un rol important în actualul conflict.
În timp ce Hamas nu a fost clar cu privire la motivul pentru care a ales să atace acum, acesta ar putea fi un răspuns la legăturile tot mai strânse ale Israelului cu lumea arabă, în special cu Arabia Saudită, care a negociat un presupus tratat de apărare cu Statele Unite în schimbul normalizării relațiilor cu Israelul, potențial în detrimentul palestinienilor, scrie New York Times.
Șeful Biroului Politic al Hamas, Ismail Haniyeh, a vorbit direct despre „normalizarea” israeliano-arabă. „Toate acordurile de normalizare pe care le-ați semnat cu acea entitate nu pot rezolva acest conflict (palestinian)”, a avertizat el.
Hezbollah a făcut o legătură similară, numind atacul Hamas „un mesaj către națiunile musulmane și arabe, precum și către comunitatea internațională, în special către cei care se grăbesc să normalizeze legăturile cu entitatea sionistă, că cauza palestiniană este vie până la victorie și eliberare”.
Acesta este în orice caz punctul de vedere al lui Amberin Zaman, analistă la Al-Monitor, un site de știri și analize cu sediul la Washington care acoperă Orientul Mijlociu.
„Răspunsul Israelului la atacurile de astăzi va fi probabil de o amploare care va afecta eforturile SUA de normalizare saudito-israeliană, dacă nu le va torpila cu totul”, a scris ea pe X.
Aaron David Miller, un fost diplomat american care se ocupă de Orientul Mijlociu, a observat și el că Hamas a fost frustrat, printre altele, de sumele de bani care intră în Gaza din țările arabe.
„În multe privințe, aceasta este o lovitură de prestigiu, pentru a le reaminti israelienilor că suntem aici și că vă putem face rău în moduri pe care nu le puteți anticipa”, a spus el.
Arabia Saudită nu a recunoscut Israelul de la înființarea sa în 1948 și a semnalat că nu va lua în considerare nici măcar normalizarea relațiilor până când Israelul nu va accepta să permită crearea unui stat palestinian.
Dar, recent, chiar și liderul de facto de la Riad, prințul Mohammed bin Salman, a ieșit public cu afirmații potrivit cărora un fel de acord cu Israelul părea plauzibil. Într-un interviu acordat luna trecută postului Fox News, el a declarat că discuțiile despre normalizare sunt „pentru prima dată, reale”.
Acest lucru va fi acum pus sub semnul întrebării, în funcție de cât de mult va dura acest conflict și cu ce pierderi de vieți omenești.