Ioan Es. Pop s-a născut la Vărai judeţul Maramureş la 27 iunie 1958. A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română – limba şi literatura engleză a Universităţii din Baia Mare.
Ca student activează în cenaclul „Nord” al revistei studenţeşti omonime, fiind, între 1981 – 1983, şi redactorul-şef al acestei publicaţii. Din 1987 a participat la şedinţele cenaclului „Universitas” din Bucureşti, condus de criticul şi profesorul Mircea Martin.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994. A fost editor-şef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, şi editor senior al revistei „Descoperă”.
Ioan Es Pop a debutat editorial cu volumul „Ieudul fără ieşire” în 1994. A publicat apoi volumele „Porcec”, 1996, „Pantelimon 113 bis”, „Podul, antologie”, 2000, „Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer”, antologie bilingvă, 2002, „Petrecere de pietoni”, 2003, „Confort 2 îmbunătăţit” (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, „Lumile livide/ The Livid Worlds”, antologie bilingvă, 2004, „No Exit”, antologie, 2007, „Unelte de dormit”, 2011, „Arta fricii”, 2016. Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene şi asiatice.
Premiile obţinute de Ioan Es. Pop
- premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994),
- premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994),
- premiul de debut al revistei „Poesis” (1994),
- premiul Festivalului Naţional de Poezie de la Sighetu-Marmaţiei (1994),
- premiul Primăriei municipiului Bucureşti pentru cel mai bun volum din colecţia „Poeţii oraşului Bucureşti” (1996),
- premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999,
- premiul „Cununa de Lauri” a Turnirului de Poezie de la Alicante, 2019,
- premiul Naţional Lucian Blaga, 2024.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer în anul 2004. „Prin dispariţia lui Ioan Es. Pop, poezia română suferă o ireparabilă pierdere”, a transmis Uniunea Scriitorilor. Mircea Cărtărescu, care l-a numit „unul dintre cei mai importanţi poeţi români din ultimele decenii”, a deplâns pierderea lui Ioan Es. Pop.