Comentează«Tremur de frig şi de jenå»
În sala de acum goală intră o doamnă, poliţistă, presupun. Mă roagă să-mi golesc buzunarele şi să-mi dau jos hainele. “Până la piele!”. Tresar violent. Deşi rostite pe un ton politicos, cuvintele mă izbesc dureros. “Regulamentul procedurii de încarcerare”, îmi spune. Tremur de frig şi… de jenă, dar mă execut. Raţional, înţeleg motivele pentru care procedura impune această umilinţă. Emoţional, mă simt profund vexată. Raţional, realizez că momentul încarcerării marchează trecerea de la statutul de om liber la cel de “persoană privată de libertate”. Emoţional însă, simt acut trauma pierderii respectului de sine. Reîmbrăcată, dar nu revenită din starea de confuzie, sunt condusă către arestul propriu- zis, cu intrarea la demisol. Uşa grea, de metal, se deschide cu un pocnet de zăvoare. Un culoar lung, întunecat, flancat de alte uşi de metal, duce către o cameră mică, cu mobilier părăginit, biroul “şefului de tură. “Scoateţi toate obiectele din bagaj şi puneţi pe birou banii şi obiectele de valoare”. Una câte una, hainele sunt cercetate cu atenţie, până şi la cusături. Şnururile şi şireturile de la adidaşi sunt scoase. Trusa de manichiură, dresurile, sutienele, puse deoparte, vor intra în magazie.
«Mi-am pierdut identitatea»
În timp ce unul dintre agenţi mă “uşurează” de orice obiect socotit “periculos” în cazul în care m-ar bântui gânduri de sinucidere, şeful de tură, după ce mi-a golit portofelul, se chinuie cu punerea pe “căprării” a monedelor mărunte de “sekeli” israelieni. De ce nu mi-oi fi cumpărat cu ei o ultimă îngheţată? Mă priveşte cu reproş, numărând fiecare bănuţ. Să-i ia naiba, totul trebuie trecut în procesul-verbal! Îl percep contrariat şi deziluzionat. Nu-i vine a crede că Ioana Maria Vlas stă foarte “subţire cu averea”! Ce, parcă e singurul? “Aveţi numărul… ţineţi-l minte! De acum înainte, aşa veţi fi strigată!”. Mă cutremur… Un număr? Mi-am pierdut identitatea? Ceremonialul încarcerării, prin finalul său “birocratic”, devine absolut simbolic. “Voi, cei care intraţi, lăsaţi- vă numele afară… împreună cu speranţele!».
Citiţi luni continuarea dezvåluirilor senzaţionale ale Ioanei Maria Vlas