Cuprins:
Mesajul dureros al Oanei Pellea după moartea lui Ion Caramitru: „Întâi Ivan și acum…”
„Este una dintre cele mai urate zile ale vieții mele”, a scris actrița Oana Pellea, duminică, pe Facebook, după ce Ion Caramitru a murit astăzi, 5 septembrie, la vârsta de 79 de ani, la Spitalul Elias din București. Tot astăzi, la aceelași spital, a murit, la 71 de ani, legendarul canoist Ivan Patzaichin.
Klaus Iohannis: „O zi tristă pentru țara noastră”
Președintele Klaus Iohannis a transmis duminică seară un mesaj de condoleanțe după decesul lui Ivan Patzaichin și al lui Ion Caramitru.
„Ne despărțim de doi dintre cei mai iubiți români. Ivan Patzaichin și Ion Caramitru au luminat arenele sportive și scenele pe care au urcat”, a scris președintele pe Facebook.
Celebrul actor şi manager la Teatrului Naţional Bucureşti a fost internat în urmă cu mai bine de o lună după ce a acuzat o stare febrilă. El trebuia să participe zilelea acestea la Festivalul Serile Filmului Românesc de la Iași, însă nu a putut să meargă din cauza stării de sănătate. Duminică seară, Ion Caramitru a decedat.
„A fost o emblemă pentru teatrul românesc. A fost un actor deosebit, un regizor priceput, a fost directorul TNB, pe care, practic, l-a reconstruit. A făcut multe săli de teatru, a fost un om cum n-o să mai fie mulți ani de aici încolo pentru cultura noastră”, a declarat actorul Victor Rebengiuc, care a mărturisit că au fost colegi de scenă peste 60 de ani.
Viața și activitatea lui Ion Caramitru
Ion Caramitru s-a născut în Bucureşti, la 9 martie 1942, într-o familie de aromâni – mama născută lângă Salonic, într-un sat numit Gramatica, iar tatăl în partea albaneză a oraşului Korcea, de religie creştin ortodoxă.
A fost actor şi regizor al Teatrului „Lucia Sturza Bulandara” (din 1965), fiind, în perioada 1990-1993, şi director general al acestei instituţii. A interpretat peste 60 de roluri în piese de Shakespeare, Cehov, Pirandello, Buchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset, Suto Andras, Rolf Hochhuth şi alţii.
Caramitru era preşedinte al Uniunii Teatrale din România de la înfiinţarea acesteia, la 15 februarie 1990 şi director al Teatrului Naţional Bucureşti.
În cariera sa, el a interpretat peste 60 de roluri în piese de Shakespeare, Cehov, Pirandello, Buchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset, Suto Andras, Rolf Hochhuth şi alţii. A interpretat roluri principale în 40 de filme.
În lunga sa carieră, Ion Caramitru a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii, printre care:
- Premiul revistei Cinema pentru interpretare, 1976
- Premiul Asociaţiei Cineaştilor, 1980
- Premiul Special al Juriului pentru rolul principal din filmul Luchian, la Festivalul Naţional al Filmului, Costineşti, 1984
- Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul Internaţional de Teatru „Actor al Europei”, Prespa, Macedonia, 2016.
Decoraţiile şi distincţiile primite
- Ofiţer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord)
- Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor (Franţa 1997)
- Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, 2000
- Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu”, Iaşi, 2008
- Crucea Casei Regale a României
- Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, 2017
- Ordinul Soarelui Răsare, înmânat de ambasadorul Japoniei la Bucureşti, 2017
- Cetăţean de onoare al Bucureştiului, 2017
- Cetăţean de onoare al municipiului Ploieşti, 2006
Primul care a anunţat la Televiziunea Națională înlăturarea dictaturii
În zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, Caramitru s-a numărat printre conducătorii manifestaţiilor anticeauşiste din Bucureşti.
La 22 decembrie 1989, în fruntea unei coloane de manifestanţi, a pătruns în clădirea Televiziunii Române. A fost primul care a vorbit în prima transmisiune în direct a Televiziunii Române după fuga lui Nicolae Ceaușescu.
La 11 decembrie 1996 este desemnat ministru al Culturii, odată cu învestirea Guvernului Victor Ciorbea. Era, la acea dată, neînregimentat politic. Ulterior, se înscrie în PNŢCD. În Cabinetele prezidate de Radu Vasile şi Mugur Isărescu a deţinut acelaşi portofoliu până la sfârşitul anului 2000.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro