INTERVIU | Teatrul, în incertitudine și după ieșirea din starea de urgență. Ion Caramitru, director TNB: “Cum or să se mai sărute Romeo și Julieta dacă trebuie să poarte mască?”

• Pe 9 martie, teatrele își închideau porțile pentru public. După două luni, încă e neclar cum și în ce condiții vor fi acestea redeschise
• Ion Caramitru spune că TNB a pierdut deja, în perioada de pauză, minimum 2,5 milioane de lei și socotește că, dacă va trebui să lase sălile pe jumătate goale, instituțiile nu-și vor putea scoate din bilete nici măcar cheltuielile
• Actorii și-au luat concediile anticipat și speră că vor putea juca peste vară, în perioada în care în mod uzual instituțiile de cultură erau în pauză

-Domnule Caramitru, ce mai faceți, cum sunteți?
– Sunt la izolare, ca toată lumea. Mai mult stau în casă, deocamdată. Mă mai duc și la muncă, dar o zi pe săptămână, că ne-am împărțit. Suntem 5 directori și mergem pe rând la treabă.

-Actorii dumneavoastră ce au făcut în această perioadă?
– Deocamdată sunt în concediu legal de odihnă. Noi, de obicei, ne luam concediu vara, între stagiuni, în iulie – august. Dar acum, dacă tot nu putem să jucăm… Au fost de acord să joace în lunile de vară. Din păcate însă, și perspectiva de a ține spectacolele în iulie-august e cam cețoasă. A mai fost și alt motiv. În concediu fiind, actorii și-au putut lua salariile. Noi avem un concediu mai lung, cel puțin cei care servesc scena direct, artiștii și tehnicienii. Asta fiindcă nu avem două zile libere pe săptămână, cum au toți bugetarii. Jucăm inclusiv sâmbăta și duminica, avem liber doar luni. Așa că fiecare zi pe care nu o putem lua se adaugă la concediu. Pe 1 iunie, actorii vor reveni la muncă. Ceilalți, din administrație, din alte departamente, au fost și ei în concediu și s-au întors la începutul acestei săptămâni.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

-Cum vedeți reluarea stagiunii?
-Nu știu, chiar e o adevărată nebuloasă. Relaxarea se va face treptat, asta e clar. Probabil că gradul de ocupare a sălilor va fi redus la un procent minim. 

“Am pierdut vreo 2,5 milioane de lei din încasări, pe martie și aprilie” 

-La începutul epidemiei, făceați un apel la spectatori, să nu ceară banii înapoi pe biletele spectacolelor oprite de epidemie, să ajute astfel actorii. A avut ecou mesajul?
-Doar parțial. N-am o situație exactă a retragerilor la tichetele vândute online, pentru că e o firmă care se ocupă de asta. La casele de bilete, care se vor redeschide săptămâna viitoare, știu că ar mai fi vreo 40.000 de lei încasați din bilete deja vândute, dar încă nereturnate de oameni. Acum, mulți ne-au întrebat când vom reprograma spectacolele pentru care deja plătiseră. N-am știut ce să le răspundem. 

-Cam câte spectacole ați amânat în această perioadă, în starea de urgență?
-Acum am situația și pot să vă spun exact. Noi reușiserăm să programăm și să punem în vânzare bilete la spectacolele pe următoarele două luni în avans, pentru perioada 10 martie – 3 mai. E vorba despre 144 de reprezentații, pentru că jucăm în 5 săli deodată.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

-Asta înseamnă totuși mulți bani pierduți.
-Putem să facem așa un calcul, pe baza situației anterioare intrării în starea de urgență. În februarie, lună scurtă, cu doar 25 de zile lucrătoare, am avut 94 de spectacole, 23.700 de spectatori și am încasat 1,3 milioane de lei din bilete. În prima săptămână din martie, a fost chiar mai bine, am jucat 25 de spectacole. Dacă extrapolăm, am fi avut 100 de reprezentații în martie. La fel și în aprile, așa că, per total, am fi putut încasa pe aceste două luni încă vreo 2,5 milioane de lei. Dar s-a oprit totul. Aveam un grad de ocupare al sălilor de 78,9%, ceea ce este un procent excelent. Mai ales ținând cont că avem gratuități și bilete la preț redus pentru elevi, studenți și pensionari, pentru persoane cu handicap.  

“Guvernarea PSD ne-a luat și banii din închirieri”

-Cum se face bugetul la un teatru de stat?
-Bugetul are două componente, banii care vin de la Ministerul Culturii și cei din veniturile proprii. La ultima categorie, 80% provin din vânzarea biletelor, iar restul din activitatea de închiriere a unor spații interioare, pe termen lung. De exemplu, aveam închiriate, pe bază de licitații, spații pentru două restaurante și o librărie. Din încasări, 50%  rămâneau teatrului, 50% se duceau la stat.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

-De ce vorbiți la trecut despre acest gen de venituri proprii?
-Pentru că asta era pe vechea lege. Dar în iunie anul trecut, guvernarea PSD a decis să adopte un nou Cod Administrativ, printr-o Ordonanță de Urgență, care a avut efecte imediate. Legea e încă în dezbateri la Parlament și acum, însă noi am pierdut tot. Conform acestui nou Cod Administrativ, instituțiile de cultură pot să închirieze spații, dar toți banii se duc la stat. Așa că am pierdut încă o sursă de venituri. Nu doar noi, ci și alte teatre, opere, biblioteci, muzee etc. Guvernanții de atunci aveau deficit bugetar mare și așa au considerat, că trebuie să ia și de la noi ceva. Am făcut petiții, toate instituțiile de cultură, inclusiv UNITER, am fost în audiență la prim-ministru și la ministrul de finanțe, să discutăm. Ne-au ascultat, au spus că vor căuta soluții, dar a venit coronavirusul și a picat tot. Noi sperăm să poată fi amendat acest Cod și să ni se redea dreptul de a păstra jumătate din banii rezultați din închirieri.

Mai făceam și închirieri ocazionale, de obicei lunea, când nu jucam. Erau impresari care veneau cu alte spectacole, noi asiguram utilitățile – lumină, sunet, cabiniere, plasatoare. Erau trecute la prestări servicii și de acolo toți banii rămâneau la teatru.

“Nu știu cum am putea rezista dacă nu putem să jucăm” 

-Din iunie încolo cum ați putea plăti actorii dacă nu se va juca sau dacă sălile vor fi doar pe jumătate pline? 
-Bună întrebare, dar nu știu răspunsul, din păcate. Știu că în Codul Muncii este o reglementare care permite ca, dacă se oprește producția, cum e și la noi cu spectacolele, angajații pot să primească 75% din salariul de bază pe care îl au. Acum, cu excepția banilor de la Ministerul Culturii, restul surselor de venituri sunt pe zero. Nu știu ce vom face în trimestrele 3 și 4 ale acestui an, dacă nu vom juca deloc. Subvenția de la Ministerul Culturii e de 4 milioane de lei pe trimestru, dar cheltuielile sunt de 8. E o situație aiuritoare, chiar nu știu ce soluții vom găsi. Suntem la limită și cu plățile la firmele de pază, de întreținere a instalațiilor, de pompieri. Cum să le mai plătim, din ce? Și sunt obligatorii. Nu mai zic de salarii.  Plus că mai sunt și alte probleme.

-Adică?
-Cum vom relua spectacolele, în ce condiții? Că, vă dau un exemplu, dacă jucăm la sala mare, care are 940 de locuri, dar putem avea doar 300 de spectatori, încasările nu ar acoperi nici cheltuielile. În plus, este vorba despre siguranța celor care urcă pe scenă. A spus-o și domnul Arafat, nu putem să jucăm cu mască. La repetiții, OK, dar la spectacole? De exemplu, în “Romeo și Julieta”, nu trebuie să se pupe actorii pe scenă? Cum să se sărute, cu masca pe figură?! Ar fi culmea, transformăm tragedia în comedie neagră?! 

Nu știu dacă și când vor mai avea oamenii curaj să vină, să umple iar sălile de teatru. Unii sunt imuni la virus, alții mai rezistenți. E dificil de calculat cum îi poți proteja pe cei din sală, dar și pe cei de pe scenă. Nu văd un orizont imediat, fiindcă nimeni nu știe ce urmează.

-Ați făcut un plan, aveți vreo variantă de avarie?
-Nu, pentru că nu e nimic sigur. Ce plan să faci? Poți creiona un scenariu, dar e unul negru. Singurul scenariu pozitiv, după capul meu artistic, e să apară cât mai curând un vaccin, un tratament. Care să ne readucă la existența de dinainte. Cât pandemia continuă, și uite că se mai anunță încă un val când va veni frigul, probabil că oamenilor le va fi teamă să mai vină la teatru, la film, la spectacole. Poate ar fi variante, să lăsăm cîte un scaun liber între doi oameni, dar repet, cu actorii cum să facem? Cum să păstrezi distanța în timpul piesei?! E extrem de complicat, nici nu știu ce să spun. Am cerut celor de la Ministerul Culturii să avem o întâlnire, să discutăm, poate și în prezența premierului Orban, să vedem ce s-ar putea face. Dar în acest moment, nimeni nu poate oferi vreo garanție.

“Tuturor ne e foarte dor să revenim pe scenă”

-E posibil ca după relaxarea restricțiilor să începeți spectacolele măcar în amfiteatrul din aer liber? 
-Deocamdată nu, pentru că nici în aer liber nu poți să aduni oameni. Acolo sunt trei sute de locuri. Dacă poți aduce doar 100 de spectatori… nu știu cum ar fi. Repet, depinde de ce vor decide autoritățile. 

-Actorii ce spun?
-Ce să spună? Așteaptă și ei să treacă urgia asta. Unii s-au orientat cum au putut, s-au dus în zona show-urilor online, să joace, să facă ce iubesc. Le e dor să revină pe scenă. Și mie mi-e dor, deși eu mai joc doar în 3 dintre cele 56 de producții pe care le avem acum în portofoliu.

-Cum se descurcă cei care aveau doar cotract de colaborare cu TNB?
-Avem între 200 și 300 de colaboratori pe lună, în funcție de spectacole. Ei aveau contracte de colaborare și erau plătiți în funcție de numărul de reprezentații în care jucau. Guvernanții au găsit o soluție și pentru ei. Cei care aveau în ultimele 6 luni dinainte de pandemie contracte cu teatrele au putut intrat în șomaj tehnic și iau 75% din salariu mediu pe economie. Tot e ceva, au primit un ajutor. Dar de la stat, nu de la teatre.

“Dăm online piese de teatru pe canalul de YouTube și pe tnb.ro”

-De ce nu ați încercat să faceți și la Teatrul Național spectacole live online, cum au făcut unii actori? 
-Pentru că nu ai voie să aduni actorii să joace pe scenă. Am văzut ce a mai apărut în această perioadă în mediul online. Dar să faci spectacole live online și să încerci să și câștigi bani din asta e teribil de complicat. Ai nevoie de un antreprenor, de contracte, ca să poți să vinzi pe online sau să intri pe un post tv. Apoi e vorba de impozite la stat. Cine să facă asta?! Noi am ales să facem altceva în spațiul virtual.

-Ce anume? 
-Difuzăm gratis, pe YouTube, dar și pe site-ul tnb.ro, câte o piesă de teatru înregistrată, din repertoriu, în fiecare vineri, sâmbătă și duminică. Iar de luni până joi, tot înregistrate, dăm conferințele Teatrului Național. Asta am putut să facem pentru spectatori.

-Și aveți audiență?
-Da, este. Am început cu piesa “Furtuna”și am avut o audiență de 6.000 de spectatori. Apoi, la aceste conferințe, strângem în medie cam 900 de spectatori online la fiecare. 

“Am timp să citesc cum n-am avut niciodată”

-Cum decurg conferințele Teatrului Național? 
-Este vorba despre o veche tradiție, întreruptă de comuniști în 1948. În anii 40, în fiecare duminică, la ora 11:00,  Teatrul Național producea o conferință susținută de directorul Ion Marin Sadoveanu, pe diverse teme legate de teatru, istorie, curente, personalități. Uneori erau și mici scenete. Eu am reluat această tradiție acum 12 ani. Invităm oameni de cultură, artiști, medici, filozofi, care vorbesc pe teme predilecte. O oră ține conferința, o oră respectivul răspunde spectatorilor din sală. Înainte le comercializam și pe DVD-uri. Acum le reluăm online și, credeți-mă, sunt aur pentru oameni. 

-Altfel, cum vă umpleți timpul?
-Scriu, citesc, am făcut un clip pentru Ziua mondială a teatrului. Apoi am fost rugat de cei de la Universitatea de Vest din Transilvania să fac un mesaj pentru studenții lor, cu sfaturi pentru această perioadă grea. Am un morman de texte de citit și timp mai mult ca niciodată.

-Seamănă situația aceasta cu vreun film sau vreo piesă de teatru în care ați jucat?
-Sincer, nu, deși am jucat și în filme despre război. E și acum un război, dar este cu totul altfel. Aici nu vezi cu cine te lupți, nu știe nimeni ce va urma, când se va încheia. 

-Ce ar spune acum “Socrate”, profu de filozofie, din “Liceenii”, pe care l-ați interpretat în anii ‘80? 
-Socrate cel adevărat, marele filozof al Antichității, învăța continuu, în toate domeniile cunoașterii. Așa a și ajuns la celebrul său paradox: “Știu doar un singur lucru. Că nu știu nimic!”. Morala este că oricât ai citi, ai învăța, nu poți spune că știi totul. Așa că Socrate al meu ar spune cam la fel. Profitați de timpul ăsta liber și citiți, gândiți mai profund, apropiați-vă mai mult de cunoaștere! Citiți, învățați, să puteți ajunge într-o zi la maturitate, să spuneți că știți că nu mai știți nimic. Abia atunci poți să spui că ai atins geniul.

-Vă mulțume…
-Stai, că mai vreau să transmit ceva oamenilor. Și totuși…nu mă luați în seamă. Teatrul n-a murit niciodată. Oamenii au nevoie de el. Artiștii lui vă stau la dispoziție. Dacă mâine s-ar deschide teatrul din nou, noi suntem acolo. Vă așteptăm! Și cu mască, și fară mască! Vă așteptăm! 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro