23 comentariiIliescu, care a fost promovat în acea perioadă de Ceaușescu, mers în Coreea de Nord cu fostul dictator. „Am fost în Coreea. Ceaușescu a fost sedus, fascinat și entuziasmat: atunci modelul Kim II Sung (n.red. Kim Ir-sen) i-a surâs. Ba chiar mi-a spus într-o discuție privată: «Ăsta parcă e Buddha». Mi-am dat seama atunci că ideea puterii depline îl cucerise. În 1970 se sărbătoreau 15 ani de la terminarea războiului din Coreea. Phenian era deja istorie: societatea era săracă, poporul foarte harnic, curat, fără cerșetori. Orice aș fi explicat însă despre Coreea dezumanizantă nu era suficient pentru a convinge că nu e o cale corectă pentru noi”, a povestit Iliescu.
Fostul șef de stat a adăugat că decăderea comunismului în România a început de la jumătatea anului 1971, după vizita lui Ceaușescu în Coreea de Nord.
„Tezele din Iulie au readus cenzura și au blocat deschiderea importantă a ultimilor ani din zona culturală. Ceaușescu dădea semne de frică. Acuza reprezentanții învățământului de liberalism burghez, nici Mircea Malița nu a ieșit nemustrat din ședință, comunicarea și circulația au început să fie închise, controlul plecărilor peste granițe tot mai aspru”, a spus Iliescu.
El și-a adus aminte că 1971 „a fost și debutul autarhiei” în România, adică o economie închisă, care se bazează exclusiv pe resursele proprii, fără a participa la schimburi comerciale internaționale.
„Ceaușescu a izolat România sub pretextul unui popor capabil care nu are nevoie de importuri, și foarte curând a fost lansată teza potrivit căreia independența politică nu poate fi confirmată decât de independență economică, însemnând absența datoriilor străine. Însă marea decădere era socială și morală: devenisem un stat panopticist, în care securitatea contribuia, fiind ochiul soților Ceaușescu în intimitatea celor indezirabili, la o societate închisă. În felul său, 1971 a fost vestea bună din mijlocul unui infern: Ceaușescu începea să dispere și să cadă, suferințele aveau să fie tot mai mari, dar nu mai rămâneau, și la vremea aceea nu știam încă, decât 18 ani până la marea libertate”, a spus fostul președinte.
Iliescu a mai afirmat că glumele care se fac pe rețelele sociale despre vârsta lui și apropierea decesului nu îl deranjează, cât timp au umor, „adică sunt inteligente”.
„Ca o paranteză, știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine, cum că speranța moare penultima sau că am fost văzut la bancă, pentru un credit pe 30 de ani, etc. Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor, adică sunt inteligente”, a spus Ion Iliescu.
Ion Iliescu a împlinit duminică, 3 martie, vârsta de 94 de ani. El s-a retras din viața publică în ultimii ani și locuiește în aceeași vilă din cartierul Primăverii unde a stat după Revoluție. Iliescu a avut trei mandate de președinte al României: 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004.
Dosarul Revoluției 1989, plimbat între instanțe
În aprilie 2019, procurorul general de atunci, Augustin Lazăr, a anunțat finalizarea dosarului Revoluției și trimiterea în judecată a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu (83 de ani) și a generalului Iosif Rus (88 de ani), fost comandant al Aviației Militare, acuzați de infracțiuni contra umanității. Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu murise în ianuarie 2019.
În 2021, Dosarul s-a întors la procurorii militari din cadrul Parchetului General, după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins rechizitoriul și au decis restituirea dosarului pentru a fi refăcut.
În august 2022, Ion Iliescu a fost trimis din nou în judecată, iar procurorii au făcut public rechizitoriul neanonimizat. Iliescu a fost acuzat din nou de infracțiuni contra umanității, la fel ca Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.
Însă, pe 24 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis trimiterea Dosarului Revoluţiei pentru soluționare la Curtea de Apel Bucureşti, susținând că nu are competența să judece acest caz, pentru că Ion Iliescu nu era șef de stat pe 22 decembrie 1989, ci doar membru al Consiliului FSN.
Peste 1.100 de oameni au murit la Revoluția din 1989 și mai mult de 3.000 au fost răniți, potrivit datelor oficiale.
Și Dosarul Mineriadei 1990 este tergiversat
Un caz similar s-a petrecut cu Dosarul Mineriadei. Nici la 34 de ani după ce minerii chemați la București i-au bătut pe manifestanții care protestau pașnic în Piața Universității, împotriva regimului Iliescu, justiția nu i-a condamnat pe cei vinovați. În perioada 13-15 iunie 1990, cel puțin 4 persoane au fost ucise de mineri și peste 1.000 au fost rănite.
După o tergiversare de 27 de ani, Dosarul Mineriadei a fost trimis în instanță abia în 2017, în urma unei cereri exprese a CEDO, care a obligat statul român să redeschidă ancheta. Dar, în 2019, Înalta Curte a decis să anuleze toate probele și să restituie dosarul la Parchetul Militar. Decizia a devenit definitivă în decembrie 2020, iar procurorii au fost obligați să refacă de la zero ancheta. De atunci, nu s-a mai întâmplat nimic.
În Dosarul Mineriadei au fost trimişi în judecată Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman (77 de ani) şi fostul director al SRI, Virgil Măgureanu (82 de ani).