2 comentariiCuprins:
„Am un zâmbet de Dacie, dacă nu știați… În 1999, unii au zis că bordul Daciilor românești e făcut după zâmbetul meu. Deci am un zâmbet industrial, cu patru viteze. Dacă poți să faci o mașină după zâmbetul meu, poți să faci și o țară după gustul meu… Eu am zâmbit cu toată inima, ori de câte ori am făcut-o, și mi se pare uman să îți îngădui să zâmbești, să fii furios, să fii sentimental. Sunt sigur că fără carismă, un om politic nu are nicio șansă, dar îmi place să cred că mintea lui Ion Iliescu a făcut mai multe furori decât zâmbetul lui”, a spus fostul șef de stat, ajuns acum la 94 de ani, în interviul publicat duminică, 29 septembrie.
El a adăugat că a mai și zâmbit amar, dar este bucuros dacă „publicul a rămas cu varianta veselă”.
„Ce poate ascunde zâmbetul unui om? O calitate profund umană, empatia, și îmi îngădui să o spun, fără aroganță, și o formă de inteligență. Umorul aparține minților deschise. Nu am fost tipul de președinte căruia să îi placă glumele lui, dar o spun cu detașare, am fost personajul celor mai multe glume legate de putere și longevitate. Am mai vorbit despre memeurile de pe internet. Apropo, dacă îl întrebați pe ChatGPT de zâmbetul lui Ion Iliescu, știe să vă răspundă că e celebru și prietenos”, a afirmat Iliescu.
Întrebat care este secretul longevității sale, a răspuns că a încercat mereu să își satisfacă plăcerile, dar fără excese.
Nu am abuzat de nimic în viață, am avut ceea ce se numește justa măsură în tot și toate. Nu mi-am refuzat bucurii, nici nu mi-am produs excese. Acum, că mă gândesc la felul în care au trecut anii, cred că am atins vârsta senioratului profund, și în politică, și în viața personală, mixând două ingrediente: mental
Ion Iliescu, fost președinte în perioadele 1990-1996 și 2000-2004
El s-a referit și la filmulețul făcut cu IA în care este arătat ca un supraviețuitor, în anul 2099.
„Mi-a arătat cineva recent un filmuleț generat de inteligența artificială cu mine în 2099, după înmormântarea lui Musk. Nu păream foarte convins de teleportări și de traficul din București descurcat de navete spațiale, dar zâmbeam. E bine că în toate lumile posibile, vorba lui Leibniz, Ion Iliescu zâmbește. Deci ceva o fi cu zâmbetul ăsta, dacă și inteligența artificială îl cunoaște… Le doresc celor care au un zâmbet de Ion Iliescu să aibă și destinul lui…”, a punctat fostul șef de stat.
Apoi a explicat și de ce s-a retras din politică după atâția ani la vârf: „E foarte important simțul măsurii. După ce ai jucat în liga mare a politicii, nu mai poți accepta orice rol, de dragul de a fi «șef» pe undeva”.
Despre momentul 22 decembrie 1989, când a preluat puterea: Ceaușescu, o fugă rușinoasă
Iliescu a spus că singurul care poate spune că a trăit bine sau s-a simțit bine înainte de 22 decembrie 1989 era fostul dictator Nicolae Ceaușescu: „Binele lui a fost răul tuturor. După 1989 nu a fost lapte și miere, dar a te simți bine după comunism însemna a te simți uman și liber. Cronologia demnității a început pentru România după decembrie 1989”.
Fostul președinte, care l-a răsturnat de la putere pe Ceaușescu, a precizat că ziua de 22 decembrie 1989, când fostul dictator a fost trădat de Securitate și Armată și a plecat cu elicopterul de pe sediul CC al PCR, actualul sediu al MAI, reprezintă „agonia fugii rușinoase”.
Iliescu l-a acuzat pe Ceaușescu de faptul că în ultimii anu „dictatura lui s-a acutizat” iar „cultul personalității s-a accentuat”.
Ion Iliescu a împlinit pe 3 martie vârsta de 94 de ani. El s-a retras din viața publică în ultimii ani și locuiește în aceeași vilă din cartierul Primăverii unde a stat după Revoluție. Iliescu a avut trei mandate de președinte al României: 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004.
Iliescu, acuzat de infracțiuni contra umanității în Dosarul Revoluției, care e plimbat în instanțe de 34 de ani
Fostul dictator Nicolae Ceaușescu a fost executat pe 25 decembrie 1989, după un proces sumar, decizia fiind luată de cei care au preluat puterea după 22 decembrie 1989, printre care Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu.
Primele anchete despre Revoluție au început încă din 1990, dar abia în anii 2000 generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare pentru reprimarea demonstrațiilor anticomuniste de la Timișoara, însă procurorul general de atunci, Joița Tănase, a făcut recurs în anulare.
Chițac a murit însă în 2010, iar Stănculescu – în 2016.
După alți ani, în aprilie 2019, procurorul general de atunci, Augustin Lazăr, a anunțat finalizarea dosarului Revoluției și trimiterea pentru prima dată în judecată a lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil Dumitrescu, acuzați de infracțiuni contra umanității. Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu murise însă cu câteva luni în urmă.
În 2021, Dosarul s-a întors la procurorii militari, după ce judecătorii Înaltei Curți au respins rechizitoriul. Curtea supremă a susținut că sunt mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari, iar magistrații au fost nevoiți să refacă ancheta.
În august 2022, Ion Iliescu a fost trimis din nou în judecată în Dosarul Revoluției, iar procurorii au făcut public rechizitoriul neanonimizat. Ion Iliescu a fost acuzat de infracțiuni contra umanității, la fel ca fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu (83 de ani) și generalul Iosif Rus (88 de ani), fost comandant al Aviației Militare, care încă sunt în viață.
În februarie 2023, Înalta Curte a decis trimiterea Dosarului Revoluţiei la Curtea de Apel Bucureşti, susținând că nu are competența să judece acest caz, pentru că Ion Iliescu nu era șef de stat pe 22 decembrie 1989, ci doar membru al Consiliului FSN.
În octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a decis începerea judecăţii în „Dosarul Revoluţiei”, dar în septembrie 2024 Înalta Curte a decis că procurorii militari nu au stabilit prin rechizitoriu „obiectul și limitele judecății”, așa că Dosarul Revoluției se va întoarce la Parchetul Militar pentru a treia oară.
Peste 1.100 de oameni au murit la Revoluție, în perioada 17 decembrie-30 decembrie 1989, și mai mult de 3.000 au fost răniți.
Iliescu, pus sub acuzare și în Dosarul Mineriadei, tot fără finalitate
Din 22 aprilie 1990 și până pe 13 iunie 1990, în Piața Universității din București a avut loc o manifestație împotriva regimului Iliescu, cel care fusese ales președinte la scrutinul din luna mai.
Apoi, forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit împotriva oamenilor care protestau pașnic sau a celor care se aflau întâmplător în acea zonă, iar evenimentele au rămas în istorie drept cea mai sângeroasă și mai brutală intervenție a minerilor conduși atunci de Miron Cozma.
Nici la 34 de ani după ce minerii chemați la București din ordinul lui Ion Iliescu i-au bătut pe manifestanți justiția nu i-a condamnat pe cei vinovați.
După o tergiversare de 27 de ani, dosarul Mineriadei a fost trimis în instanță abia în 2017, în urma unei cereri exprese a CEDO, care a obligat statul român să redeschidă ancheta.
Inițial, în 2017, au fost trimişi în judecată, printre alții, Ion Iliescu (94 de ani), fostul premier Petre Roman (77 de ani), fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu (83 de ani), fostul director al SRI, Virgil Măgureanu (82 de ani) și Miron Cozma (69 de ani), dar Curtea Supremă a decis în decembrie 2020 restituirea dosarului la Parchetul Militar și refacerea de la zero a anchetei.
În luna mai 2024, Ion Iliescu a fost din nou pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității. Din cauza vârstei, procurorii au mers la casa lui din Primăverii. Același lucru s-a petrecut și acum 7 ani, dar fără niciun verdict definitiv.
În perioada 13-15 iunie 1990, cel puțin patru persoane au fost ucise de mineri și peste 1.000 au fost rănite, potrivit datelor oficiale.