ComenteazăO boală i-a atacat lui Ionuț Anghel plămânii și de trei ani acesta s-a luptat să supraviețuiască, așteptând un transplant. Plămânii lui mai funcționau la 15% din capacitate și respira doar cu ajutorul aparatelor.
Ionuț Anghel, care era tatăl unui băiețel, Matei, putea fi salvat dacă statul român încheia un acord de transplant cu o altă țară. Agenția Națională de Transplant a avut discuții cu cea din Italia, însă cazul a fost refuzat, deoarece era complicat.
Discuțiile au fost purtate apoi cu autoritățile sanitare franceze, însă pentru tânăr a fost prea târziu.
În România se poate face transplant de plămâni numai la Spitalul Sfânta Maria, însă de puțin timp, iar până acum au fost făcute mai puțin de zece astfel de intervenții.
În plus, în țara noastră nu se pot face intervenții asupra pacienților aflați în stare gravă, scrie sursa citată.
La începutul lunii octombrie a avut loc un “protest pentru viață” în Focșani. Zeci de oameni au ieșit în stradă pentru a le cere autorităților să-l ajute.
Ultimul mesaj scris de Ionuț pe Facebook: “E nevoie să dispărem, ca să nu vă mai stresăm?”
Duminică, după tragedia de la Piatra Neamț, unde 10 pacienți au murit într-un incendiu izbucnit la secția ATI a spitalului, Ionuț a scris ultimul lui mesaj pe Facebook.
“Trăim într-o țară în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afara țării, nu reușește mare lucru… Se lovește de tot ce ține de SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate …”, scria Ionuț.
El nu s-a ferit să remarce că sistemul a reacționat impecabil pentru medicul erou Cătălin Denciu, transferat în Belgia la mai puțin de 24 de ore după ce fusese ars în incendiul de la Piatra Neamț: “Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria.
Deci se poate ca să fim și operativi în timp util… Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ?
E nevoie să «dispărem», ca să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni?”.