Ma numesc Niculae Catinca si locuiesc in Bucuresti. Singurul meu copil, Laurentiu, a murit in vara anului trecut. Am crezut ca n-o sa supravietuiesc durerii, dar dragostea pentru nepotelul meu m-a facut sa fiu puternica. Ionut Gabriel are 10 ani si este acum singura mea alinare. E tot ce mi-a ramas de la baiatul meu. Il iubesc mai mult decat orice pe lume si as face orice ca el sa fie fericit. Ionut, nepotelul meu, are acum nevoie de ajutor si de aceea am hotarat sa va trimit aceasta scrisoare.
Dupa moartea tatalui sau, baietelul a facut o depresie puternica. L-a afectat foarte tare, mai ales ca a fost de fata cand parintele lui s-a stins. Acum, baietelul este foarte agitat si resimte lipsa tatalui care il indruma si il ajuta cand avea nevoie.
In prezent Ionut locuieste cu mama si bunicul lui, intr-o casuta cu doua camere, in sectorul 5 din Capitala. Inainte de a muri, baiatul meu a facut un credit la banca pe care nu a mai apucat sa il plateasca, iar acum nora mea nu mai face fata datoriilor. Ea lucreaza ca paznic la RATB, iar salariul abia ii ajunge sa traiasca de la o zi la alta. Se descurca foarte greu, iar mie mi se rupe sufletul cand ii vad asa. Daca ar fi trait baiatul meu nu s-ar fi ajuns in aceasta situatie, dar asa a fost sa fie. Cea mai mare problema e ca acoperisul casei in care locuiesc este degradat, iar atunci cand ploua apa patrunde in casa. Baiatul meu a vrut sa il inlocuiasca insa nu a mai avut timp.
M-am gandit sa va spun toata aceasta poveste cu speranta ca voi reusi sa-i ajut si eu atat cat pot. Orice ajutor le-ar prinde bine, dar cel mai bine ar fi daca cineva i-ar ajuta si pe ei sa repare acoperisul casei.
Catinca Niculae, Bucuresti