UE, interes strategic în zona Mării Negre

Dacă deschideţi site- ul Companiei Naţionale de Drumuri, la capitolul “Proiecte cu impact internaţional”, veţi găsi reţeaua TEM de autostrăzi pe care România trebuie să o construiască pe teritoriul său, conform unor înţelegeri internaţionale semnate deja. Printre acestea este şi autostrada Giurgiu-Bucureşti- Focşani-Albiţa, numită Autostrada Inelară a Mării Negre, porţiunea românească. Asta înseamnă că în jurul Mării Negre va exista o autostradă.
De ce? Această autostradă, precum şi celelalte proiecte de infrastructură din zonă au menirea de a lega Europa de zonele unde se află marile resurse energetice din Caucaz şi Orient. “Momentul 1989, adică prăbuşirea lagărului comunist, a avut la bază nevoia de expansiune a Europei către zăcămintele energetice din Est!”, este de părere prof. univ. dr. ing. Marian Rizea (foto), reputat specialist pe probleme de contraspionaj economic. În zona asiatică sunt concentrate 75% din rezervele mondiale de petrol şi gaze.
Exportul de civilizaţie europeană către Est, la care asistăm şi astăzi, are drept scop luarea sub control a statelor deţinătoare de resurse energetice, dar şi a statelor prin care vor trece aceste resurse energetice. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană tot înglobează, începând din 1989, ţările poziţionate în jurul Mării Negre. În viitor, cu cât ne vom apropia de momentul “morţii petrolului”, adică al epuizării zăcămintelor mondiale, probabil prin 2050 sau 2060, cu atât aceste resurse se vor scumpi, iar cel care le deţine se va îmbogăţi foarte mult!
Aceste informaţii sunt subliniate în cartea “Securitatea energetică la Marea Neagră”, un volum editat de Academia Naţională de Informaţii Bucureşti. “Pe lângă resursele energetice au contat, pentru cotitura din 1989, şi resursele umane din zonă precum şi imensa piaţă de desfacere”, a explicat Marian Rizea.

În 1989, România avea o rezervă de 4 miliarde de dolari

“Banii pe care îi avea România în anul 1989 se ridicau la aproximativ 4 miliarde de dolari în conturi şi contracte în derulare cu firme de stat de comerţ exterior. Există însă indicii că suma ar fi fost aproape dublă, dar nimeni nu a văzut vreodată documente autentice care să stabilească adevărata sumă.
O parte din aceşti bani se afla în conturile interne şi externe ale fostei securităţi a statului şi în avuţia naţională imobilă: întreprinderi, combinate, bunuri, mijloace fixe, capital industrial etc. Secretele securităţii au rămas şi astăzi o enigmă nedescifrată!”, ne-a declarat economistul şi analistul militar Silviu Crăescu , preşedintele Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării.

Ceauşeştii se salvau dacă ajungeau la Buşteni


“Au existat planuri de salvare a lui Ceauşescu de către unii dintre membrii de partid, armată şi securitatea statului, însă dictatorul a fost împiedicat să ajungă în zona oraşului Buşteni, unde ar fi fost apărat de partizani până la obţinerea de ajutor extern”, ne-a declarat analistul Silviu Crăescu. Acesta a adăugat că unii dintre membrii de partid care ar fi încercat să-i salveze pe soţii Ceauşescu au pe conştiinţă o parte din morţii de la Revoluţie, fiindcă au tras în civili cu arme de foc.
Sursă foto: https://www.paul-agarici.ro/

 
 

Urmărește-ne pe Google News