Deși au trecut 30 de ani de la funcționarea sa, o analiză mai atentă arată că IRDO funcționează după reguli din Epoca de Piatră. Legea sa de funcționare este ambiguă și nu a mai fost modificată din anul 1991.
Institutul pe care nu-l controlează nimeni
Conducerea IRDO nu este obligată să depună declarații de avere pe site și nu are o limitare de mandat. Practic, în cei 30 de ani de democrație românească, IRDO a avut numai doi directori români. Predecesorul actualului director, Irina Zlătescu, s-a retras din proprie inițiativă din postul de director.
Potrivit
legii de funcționare, IRDO se află sub control parlamentar, dar nimeni nu
controlează, în fapt, activitatea acestei instituții.
Un fost angajat al instituției ne-a declarat, sub protecția anonimatului, că și-a dat demisia pentru că se plictisea la serviciu.
Nu sunt salarii mari în institut, dar nici nu se muncește. Acolo se vine la serviciu ca să vorbești despre chestiuni casnice și să ai de unde pleca acasă.
Fost angajat:
În România, principalele instituții
de apărare a drepturilor omului, care ar trebui să funcționeze în conformitate
cu principiile de la Paris, sunt:
- Avocatul Poporului (AvP);
- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD);
- Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO).
“Institutul Român pentru apărarea drepturilor omului (IRDO) este singura instituție din România acreditată conform principiilor de la Paris. Dar, conform evaluărilor subcomitetului ONU responsabil cu acreditarea instituțiilor de drepturile omului, acesta nu respectă principiile de la Paris, fiind printre singurele instituții din Europa care au cea mai mică notă, adică C, la această evaluare, celelalte două fiind ambele din Elveția”, arată un comunicat APADOR-CH.
Cum află oamenii despre institut? ”Îi ajută denumirea!”
Întrebat de ce IRDO nu este un actor activ în spațiul public românesc, așa cum îi cere legea de funcționare, actualul director IRDO, Adrian Bulgaru, a declarat, într-un interviu pentru cititorii Libertatea, că institutul nu ar avea “dreptul de autosesizare”.
Un răspuns fals, întrucât nici unei instituții a statului român nu îi este interzis dreptul de a transmite comunicate oficiale pe teme ce aparțin domeniului lor de competență.
De
unde află cetățenii români despre existența acestei instituții?, a fost o altă
întrebare adresată directorului IRDO.
“De regulă, într-un timp, IRDO era și pe teletext. Și probabil pe oameni îi ajută denumirea institutului”.
Directorul cu CV ascuns
-Reporter: IRDO a fost înființat în anul 1991, în ideea de a fi una dintre cele trei instituții ale statului care au ca obiectiv apărarea problematicii drepturilor omului. Însă în timpul celor 30 de ani scurși, institutul funcționează după aceeași lege învechită. De ce acest institut nu reușește să devină performant?
-Adrian Bulgaru: IRDO este prima instituție de drepturile omului create în România. A fost creată în anii 90, când era o perioadă de tranziție de la comunism la societatea democratică. Au fost discuții între Guvernul României și Înaltul Comisariat ONU privind necesitatea creării acestei instituții.
Pe
de o parte se dorea să creeze o punte de legătură cu societatea civilă, iar eu
am încercat în ultimii ani să întăresc această legătură. După aceea, institutul
trebuia să contribuie la armonizarea legislației românești în acord cu normele
internaționale în domeniu și în acest sens. Institutul a avut inițial un
conducător străin pentru o perioadă scurtă, după care a fost doamna Irina
Zlătescu până în 2016.
-Apoi ați venit dvs. director.
-Da, de la începutul lui 2017.
-Pe site-ul instituției, nu ați publicat un CV al dvs. să vedem ce specialitate aveți. Orice director de instituție publică are un CV la vedere.
-Mi-am notat și vom opera această modificare.
-Ce vă califică pentru postul de director IRDO?
-Am terminat facultatea de administrație publică, facultatea de drept, master în științe administrative și doctoratul în științe administrative.
-Și v-ați reprofilat pe drepturile omului.
-Tezele mele de licență au fost pe fenomenul azilului și problematica refugiaților. Încă din timpul facultății am avut aplecare asupra drepturilor omului. M-am angajat la institut pe postul de relații cu publicul, ulterior am promovat pe postul de cercetător științific 1, mai târziu am ajuns șef sector formare.
Numiri discreționare și lipsă de independență politică
-Care este partea din problematica drepturilor omului care vă sensibilizează cel mai tare?
-Un domeniu prioritar pentru mine a fost domeniul migrației și azilului. Există numeroase instituții internaționale care au solicitat modificarea legii IRDO ca instituția să fie pe linia principiilor de la Paris.
-Apropo de principiile de la Paris, o critică care i se aduce instituției este că nu este independentă politic. Iar IRDO apare la litera C.
-Institutul este independent, are o conducere colectivă.
-Asta spune ONU.
-Ei spun că nu există în lege o limitare a mandatului directorilor și faptul că nu sunt prevăzute anumite criterii de transparență privind desemnarea membrilor în Consiliul General. Am inițiat o inițiativă legislativă pentru modificarea legii institutului în care se urmăreau exact recomandările comitetelor internaționale și ale comitetului de acreditare.
-Dar nu a trecut în Parlament.
-Nu aș vrea să comentez. Încă nu înțeleg ce s-a întâmplat. Au existat anumite interpretări, a fost un aviz din partea Consiliului Economic Social, iar instituția Avocatului Poporului a invocat o dublare de mandat, ceea ce din punctul meu de vedere este fals, având în vedere că institutul a fost creat să asigure o mai bună cunoaștere a problematicii drepturilor omului și să comunice modalitățile prin care drepturile omului sunt respectate în România.
Fapt care s-a și realizat de-a lungul timpului: de fiecare dată când suntem consultați de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului, noi răspundem la întrebări.
Institutul nu are voie să comunice public și nu se autosesizează
-Ultima controversă în România este cea referitoare la legea recursului compensatoriu. IRDO de ce nu a ieșit public cu o poziție pe această temă?
-Instituției nu îi permite legea de înființare să iasă public cu comunicate.
-Cum să nu îi permită? Are vreo interdicție să transmită presei comunicate publice?
-IRDO poate să răspundă, dacă presa îi solicită acest lucru.
-Dar nu se autosesizează?
-Nu se autosesizează.
Acest lucru nu trebuie prevăzut în lege, iar legea IRDO nu specifică nimic în sensul unei astfel de interdicții. IRDO are rol de conștientizare pe toate temele referitoare la drepturile omului.
Este
interpretabilă legea. Institutul nu a refuzat să răspundă, dacă apar solicitări.
-APADOR-CH, un ONG, este foarte activ pe aceste teme și are poziții publice.
-Ei sunt ONG, noi suntem o instituție publică. Institutul are o conducere colectivă, eu trebuie să consult comitetul director.
-Vă referiți la acel comitet director format și din parlamentari, și din societatea civilă?
-Exact. Această conducere colectivă permite să facă parte atât reprezentanți ai politicului, cât și reprezentanți ai societății civile. Sunt 14 membri din partea politicului, restul până la 31 sunt din partea societății civile.
-Sunteți singura instituție care are în comitet și parlamentari. Institutul are nevoie de o altă legislație.
-Asta încercăm să facem. Am avut un proiect legislativ, acum lucrăm la un alt proiect legislativ. Eu, personal, nu am renunțat la ideea de a fi modificată legea. Institutul nu are decât 14 membri, din care 4-5 fac parte din stafful administrativ.
Eu
îmi doresc ca institutul să aibă câte un expert pe fiecare arie tematică. Ați
adus în discuție că institutul trebuie să fie vizibil și sunt de acord cu dvs.
Institutul
a fost creat cu un mandat general, însă nu am avut niciodată resursele
necesare. Mi-aș dori să am un expert pe fiecare tematică a drepturilor omului.
-Iar acum nu aveți un om specializat în fiecare tematică?
-Nu avem. Avem nevoie de resursă umană competentă.
Institutul consiliază persoane, dar directorul nu știe câte
-Migrația nu este o temă în România. Avem probleme pe tema violenței domestice, discriminarea femeii, drepturile deținuților, accesul greoi la justiție pentru persoanele defavorizate. Vă contactează cetățeni care să vă ceară ajutorul?
-Da. Dăm consultață în drepturile omului, dar nu una juridică, așa cum oferă Avocatul Poporului.
-Dacă un cetățean care se simte discriminat vine la dvs. ce îi puteți oferi?
-De pildă, vine o persoană care s-a judecat și solicită consultanță institutului în legătură cu modul în care i-au fost încălcate drepturile. Este analizată situația și ori este îndrumat să continue pe cale juridică, ori vor să știe cum se pot adresa Curții Europene a Drepturilor Omului. I se oferă consultanță pe această parte.
-De unde află oamenii despre existența acestei instituții?
-De regulă, într-un timp, era și pe Teletext (nota redacției: un sistem care transmite informații sub formă de text și grafică, accesibile pe televizoare, foarte popular în anii 90). Și probabil îi ajută denumirea institutului.
-Anul acesta câte persoane ați consiliat?
-Nu pot să vă spun acum, dar vă pot comunica, dacă îmi dați o zi la dispoziție.
Singurul institut de stat unde angajații nu își publică declarațiile de avere
-Aveți statut de funcționar public?
-Nu. Suntem personal contractual.
-De ce nu aveți declarația de avere pe site-ul instituției?
-Nu am casă, dacă asta doriți să știți.
-Puteați avea zece case, nu este vorba despre asta. Legal sunteți obligat sau nu să depuneți o declarație de avere?
-Nu suntem funcționari publici. Noi am încercat în proiectul de lege, deoarece Comitetul de Acreditare specifică că trebuie să existe o încadrare și o remunerație la fel ca în celelalte instituții care realizează o activitate asemănătoare. Au fost anumite discuții că am dorit să creștem salariile, ceea ce este fals. Ideea este că, în acest moment, avem o anexă, institutul e încadrat pe trei grile diferite de salarizare, ceea ce creează destul de multe diferențe între colegi.
-Cred că sunteți singurul institut în care conducerea nu își publică declarațiile de avere pe site.
-Nu ar fi o problemă, din punctul meu de vedere.
Nici o limitare de mandat pentru director!
-În mod normal, legea IRDO ar trebui să prevadă o limitare de mandat. În 30 de ani, IRDO a avut doi directori români și un străin. Cum se schimbă directorul în această instituție?
-Postul de director este ocupat prin concurs.
-Cine v-a ales?
-Reprezentanți din mediul academic.
-Iar fosta directoare cum a plecat? Și-a dat demisia sau a fost demisă?
-A invocat o incompatibilitate și s-a retras.
-Am văzut că ați expus pe site un document cu salariile angajaților.
-Da, dar mai scădeți 40% la toți din acei bani. Acela este salariu fără contribuțiile la stat. În afară de salarii, IRDO nu are un buget pentru proiecte. Mâine (nota red. – azi) va fi conferința IRDO pe drepturile omului în Parlament. Pe un participant, bugetul alocat este de 3 lei.
Revista despre care nu știe nimeni, dar e livrată ”la cerere”
-IRDO publică o revistă pe tema drepturilor omului, dar este una tehnică. Acele chestiuni pot fi găsite în orice facultate de drept. M-aș fi așteptat să intre în partea practică, cazuri reale de români discriminați și modul cum au fost ele rezolvate.
-Asta dorim. În formatul nou ne-am concentrat pe comentarii.
Ideea
este ca această revistă să fie indexată și să apară exemple de bune practici.
Institutul asta își dorește, să oferim anumite soluții pentru anumite probleme
apărute în societate.
-De unde se pot cumpăra aceste reviste?
-Se oferă gratuit la cerere în școli, în instituții, în cadrul parteneriatului. O mare parte a institutului s-a axat pe educație. Avem cursuri de formare la nivel de școli, cu ONG-uri, anul acesta am organizat cursuri de formare pentru cadre didactice.
-Cine îi formează?
-Colegii din cadrul sectorului formare.
-Spuneați că nu aveți specialist pe fiecare domeniu.
-Spuneam că mi-aș dori pe partea de cercetare să avem suficienți specialiști ca să participe la orice eveniment național și internațional și să formuleze puncte de vedere.
-Colaborați cu presa, trimiteți comunicate de presă? Nu am văzut niciodată IRDO citat în articole de presă.
-Am comunicat cu Agerpres.
-Agerpres este o agenție de presă de stat, dar nu e cel mai vizibil vehicul media.
Nu este rea-voință și nu am încercat să stăm deoparte. Să facem lucrurile pe ascuns. Subliniez că dacă vă uitați pe activitatea institutului, care nu este toată pe site, până la sfârșitul anului, site-ul va fi completat cu jumătatea de informație care ar fi trebuit să se regăsească pe site. Asta pentru că am externalizat serviciile IT.
Un caz rezolvat – solicitarea unui deținut
-Dacă o femeie victimă a violenței domestice bate la ușa dvs., ce îi puteți oferi?
-Va fi îndrumată către instituția competentă. Sau institutul va solicita instituției competente să intervină în cazul respectiv.
-Puteți să îmi dați un exemplu, să fi rezolvat o problemă concretă pe drepturile omului?
-Pornind de la activitatea de petiționare, am avut o solicitare din partea unei persoane care era încarcerată, care voia să fie mutată într-un alt centru mai aproape de localitatea în care locuia familia sa, din ceea ce ne-a comunicat dumnealui, făcuse demersuri către ANP și nu se întâmplase nimic. Atunci am sunat, am făcut adresa oficială către ANP, apoi am primit răspuns că persoana a fost mutată într-un alt penitenciar.
Temele serioase, evitate
-Cu serviciile secrete ați colaborat vreodată? Ăsta este un al domeniu în care apare temerea că pot apărea abuzuri privind încălcarea drepturilor omului. Ați urmărit scandalul interceptărilor?
-Nu.
-Chiar din partea Comisiei Europene a venit o critică că nu există un control civil eficient asupra serviciilor secrete.
-Nu ar fi corect ca eu, director, să vin să spun – am venit cu un punct de vedere în fața Comitetului.
-Deci nu aveți independență față de politic.
-Tocmai d-asta vrem să modificăm legea de înființare a institutului.
-Nici experții IRDO nu au CV-urile expuse pe site.
-Am înțeles. În 2017 am lucrat pe partea de site, site-ul l-am luat de la zero. Nu este complet, dar facem demersuri.
-Referitor la programele de recunoaștere facială implementate de poliție, există ONG-uri în domeniul protecției datelor cu caracter personal care susțin că nu ar exista o legislație care să ofere garanții că drepturile privind intimitatea vor fi respectate.
-Trebuie să analizăm să vedem ce se întâmplă la nivel UE, să analizăm legislația din România și să vedem dacă se impune să fie implementat acest proiect.
Nici un raport de activitate în 30 de ani
-Cine verifică eficiența acestei instituții numite IRDO?
-Orice deputat sau senator poate să solicite informații despre institut.
-Nu există un raport de activitate depus în Parlament, cum face TVR?
-Pe legea veche nu există așa ceva.