4 comentariiIrlanda a anunțat săptămâna aceasta că va depune intervenția sa, adăugându-se astfel la presiunea internațională tot mai mare asupra guvernului lui Benjamin Netanyahu pentru a reduce asaltul devastator asupra Gaza și pentru a pune capăt restricțiilor severe asupra ajutorului alimentar care îi împinge pe palestinieni spre foamete.
Într-un discurs ținut de miercuri, ministrul irlandez de externe Micheál Martin a declarat că atât atacul Hamas din 7 octombrie din Israel, cât și războiul Israelului din Gaza „reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional la scară largă”.
Cazul a fost adus în fața judecătorilor CIJ de Africa de Sud, iar într-o decizie inițială din ianuarie, instanța a ordonat Israelului „să ia toate măsurile care îi stau în putere” pentru a preveni actele de genocid din Gaza, dar a evitat să acuze statul israelian de comiterea unui genocid.
Irlanda este așteptată să includă în intervenția sa argumentul că blocarea de către Israel a ajutorului alimentar către Gaza ar putea fi considerată un act de genocid.
O experiență colonială comună
Poziția Irlandei cu privire la conflictul dintre Israel și Hamas este un caz izolat în rândul guvernelor europene. Zoë Lawlor, care conduce Campania irlandeză de solidaritate cu Palestina (IPSC), a declarat că în Irlanda există „o empatie și o simpatie profundă față de poporul palestinian”.
Această solidaritate se naște în mare parte din experiența comună de subjugare de către un stat ocupant. Națiunea insulară din vestul Europei s-a aflat sub dominație engleză și apoi britanică timp de peste 800 de ani, după ce invadatorii anglo-normanzi au confiscat suprafețe uriașe de pământ de la irlandezi în secolul al XII-lea.
„Irlanda a fost cea mai veche colonie a Marii Britanii”, spune Jane Ohlmeyer, profesor de istorie la Trinity College din Dublin, subliniind că Irlanda era diferită de alte state din Europa de Vest, multe dintre acestea fiind, la rândul lor, puteri imperiale.
„Dar, ca Palestina, Irlanda a avut o experiență directă și susținută a imperialismului”, a spus ea. Această „experiență colonială comună” dintre irlandezi și palestinieni „a modelat, fără îndoială, modul în care oamenii din Irlanda se implică în conflictele postcoloniale”.
Cât timp s-a aflat sub control britanic, Irlanda a fost deseori supusă unei guvernări violente și discriminatorii din partea Londrei, cea mai cunoscută fiind Marea Foamete a Cartofilor din perioada 1845-1852, în timpul căreia se estimează că aproximativ un milion de oameni au murit de foame după ce recoltele de cartofi au eșuat în mod repetat. Eșecul guvernului britanic de a ajuta în mod adecvat populația înfometată a forțat peste un milion de persoane să emigreze.
Leo Varadkar, care a demisionat recent din funcția de prim-ministru al Irlandei, a făcut aluzie la acest lucru în timpul comemorărilor de Ziua Sfântului Patrick de la Casa Albă din această lună, când a trasat paralele între experiențele irlandezilor și palestinienilor.
„Liderii mă întreabă adesea de ce irlandezii au o asemenea empatie pentru poporul palestinian. Iar răspunsul este simplu: Vedem istoria noastră în ochii lor”, a spus Varadkar. „O poveste a strămutării, a deposedării, a identității naționale puse sub semnul întrebării sau negate, a emigrării forțate, a discriminării și, acum, a foametei”.
Jilan Wahba Abdalmajid, ambasadorul palestinian în Irlanda, spune că sprijinul irlandez vine ca urmare a istoriei pline de experiențe comune.
„Acest context istoric pe care irlandezii l-au îndurat… ei știu exact ce înseamnă ocupația, colonizarea, opresiunea, deposedarea”, a declarat ea pentru CNN. Irlandezii „știu cum se simt palestinienii când acum ajungem la acest grad” de foamete.
ONG-uri și oficiali internaționali de vârf din domeniul drepturilor omului au avertizat că restricțiile impuse de Israel asupra intrării ajutoarelor alimentare vor duce Gaza la foamete. În această lună, șeful ONU pentru drepturile omului, Volker Turk, a declarat că această practică poate echivala cu folosirea foametei ca armă de război.
După numeroase încercări eșuate de a-și recâștiga suveranitatea, atât prin violență, cât și pe cale pașnică, Irlanda a fost împărțită de britanici în 1921. O parte a provinciei Ulster din nordul insulei a rămas în Regatul Unit sub numele de Irlanda de Nord. Restul teritoriului a părăsit uniunea un an mai târziu, devenind cunoscut sub numele de Statul liber irlandez și, mai târziu, Republica Irlanda.
Ohlmeyer susține că Irlanda „a oferit modelul pentru partiția” din Palestina istorică în 1948.
Ambele partiții au fost create în mare parte pe criterii religioase. Ulster a fost numit „stat protestant pentru un popor protestant” după crearea sa în 1921. În 1917, guvernul britanic a declarat că ar trebui să existe „un cămin național pentru poporul evreu” în Palestina istorică. În 1947, Organizația Națiunilor Unite a prezentat un plan de împărțire a teritoriului între arabi și evrei, pe care palestinienii l-au respins.
Ronald Storrs, primul guvernator britanic al Ierusalimului, a descris planul pentru o patrie evreiască în Palestina ca fiind „un mic Ulster evreiesc loial într-o mare de arabism potențial ostil”.
Decenii mai târziu, ocupația israeliană a restului Palestinei istorice din 1967 până în prezent „a consolidat opinia politică și populară irlandeză în spatele cauzei palestiniene”, a declarat pentru CNN autorul și istoricul Seán Gannon.
În timpul celor 30 de ani de violență sectară din Irlanda de Nord, cunoscută sub numele de „Troubles”, dar și după aceea, lupta palestinienilor pentru eliberare a fost văzută de locuitorii acestei țări prin prisma propriului lor conflict. Naționaliștii republicani irlandezi, care militau pentru desprinderea de Regatul Unit, simpatizau în general cu palestinienii. Loialiștii și sindicaliștii britanici din Irlanda de Nord erau, în general, de partea Israelului.
În 1980, Republica Irlanda a devenit primul membru al Uniunii Europene care a declarat că un stat palestinian independent este necesar și, din acel moment, a făcut presiuni pentru o soluție cu două state. Guvernul irlandez descrie pacea în Orientul Mijlociu ca fiind o „prioritate-cheie a politicii externe” și acuză politicile israeliene că „fac pacea din ce în ce mai greu de realizat”.
Palestinienii reprezintă o „problemă internă” în Irlanda
Irlanda a criticat în mod constant politicile israeliene în Cisiordania și Gaza înainte de atacurile teroriste ale grupării Hamas din 7 octombrie, iar de atunci, politicienii și publicul și-au exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce a fost considerat în mare parte ca un răspuns israelian foarte agresiv.
Este puțin probabil ca Simon Harris, noul prim-ministru al țării, să adopte o poziție mai blândă. Cel mai tânăr lider irlandez din istorie a subliniat impactul războiului asupra copiilor într-un discurs în parlament în noiembrie, remarcând: „Nu se poate construi pacea pe gropile comune ale copiilor”.
Israelul nu s-a sfiit să riposteze la adresa Irlandei. Ministrul israelian al patrimoniului, Amihai Eliyahu, a declarat în noiembrie că palestinienii din Gaza „pot merge în Irlanda sau în deșert”, printre alte comentarii controversate de care Netanyahu a încercat să se distanțeze. În februarie, ambasadorul Israelului în Irlanda, Dana Erlich, a declarat într-un interviu că a auzit doar o „viziune unilaterală, care prezintă Israelul ca fiind singurul răufăcător”.
Partidele de opoziție din Irlanda au adoptat o poziție și mai fermă decât guvernul, în special Sinn Féin, un partid care susține reunificarea Irlandei și care este activ de ambele părți ale frontierei. Liderul său, Mary Lou McDonald, a declarat că „Gaza nu poate deveni cimitirul dreptului internațional” și a cerut uneori expulzarea ambasadorului israelian.
Populația sprijină afirmațiile autorităților
Sprijinul public pentru palestinieni a fost afișat în timpul demonstrațiilor naționale care au avut loc în orașele și localitățile din Irlanda de la începutul războiului din Gaza.
„Uneori, pe toate străzile din toate orașele, văd steagul palestinian”, a declarat Abdalmajid, ambasadorul. „Este ceva care le spune palestinienilor că nu sunt singuri în această lume; există alți oameni care știu cum suferă”.
Un sondaj realizat în ianuarie de Amnesty International a arătat că 71% dintre irlandezi credeau că palestinienii trăiesc sub un regim de apartheid, în timp ce un sondaj publicat în Irish Times în februarie arăta că 62% dintre ei credeau că atacurile Israelului asupra Gazei nu erau justificate.
FOTO Profimedia