ComenteazăCinematograful este închis din decembrie 2015, ca urmare a promulgării legii care interzice activităţile în clădirile cu risc seismic. Clădirea de pe bulevardul Magheru 12-14 figurează pe lista imobilelor încadrate în clasa I de risc seismic.
Reprezentanții Primăriei sectorului 1 spun însă că cinematograful este o construcție separată de bloc, este încadrată în clasa a doua de risc seismic și, ca atare, nu reprezintă niciun pericol pentru public. Renumitul imobil din buricul Capitalei a fost martorul multor momentelor istorice și al tumultului prin care a trecut societatea românească.
89 de ani de istorie. Ani în care milioane și milioane de oameni i-au trecut pragul, au cântat aici, au dansat, au plans, au râs și au aplaudat. Ani în care renumitul cinematograf a rezistat vremii și vremurilor. Cinematograful Patria este rezultatul unei colaborări între societatea Asigurarea Românească și arhitectul Horia Creangă, nepotul scriitorului Ion Creangă. Mai exact, echipa care a câștigat concursul de arhitectură pentru clădire era compusă din arhitecţii Horia Creangă, Lucia Creangă Dumbrăveanu (soţia acestuia) şi Ionel Creangă (fratele său).
Imobilul a fost construit în etape, începând cu 1929
Blocul Aro, căci așa s-a numit până în 1948, a impresionat foarte mult opinia publică și specialiștii vremii, încât figura în orice ghid al Bucureștiului din acea perioadă. Blocul Aro a fost construit în etape și a fost primul bloc- turn de pe bulevardul Magheru. O primă etapă de construcție a avut loc între anii 1929-1931. Era în plină criză economică la nivel global, marele crah financiar.
„Aro este imobil polivalent compus din două aripi ( parter+ 7 etaje spre bulevard, parter+ 4 etaje spre stradă) având ultimele etaje retrase «în gabarit». Volumele orizontale se opresc într-un turn masiv de colț cu 10 etaje„, scrie dr. arh. Radu Patrulius, în cartea intitulată „Horia Creangă- omul și opera”, apărută în 1980, la Editura Tehnică.
George Enescu a cântat pe scena cinematografului Aro
Arhitecta Laura Petean și-a dedicat mult timp studiind istoria acestui cinematograf despre care a și scris pe blogul personal. Laura Petean spune că execuţia sălii de cinema a început în 1934, cinematograful Aro fiind inaugurat pe 16 ianuarie 1935.
„Este interesant de ştiut că în data de 9 decembrie 1937, în sala Aro, are loc concertul extraordinar al Filarmonicii susţinut de George Enescu şi Pablo Casals cu George Enescu la pupitru (…) În noiembrie 1938 un nou concert sustinut de Pablo Casals şi avându-l pe George Enescu ca dirijor va fi găzduit în această sală„, explică Laura Petean.
Cinematograful a fost martorul vremurilor, astfel că o dată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, sala a găzduit evenimente specific acelei perioade, în contextul în care multe clădiri din București au fost distruse sau avariate. Astfel, Filarmonica a ținut concertele duminicale în sala cinematografului Aro. După ce Teatrul Național de pe Calea Victoriei a fost distrus în timpul bombardamentelor din anul 1944, actorii de aici și-a ținut spectacole în Sala Aro. Și nu doar pentru publicul român s-au ținut reprezentații. Laura Petean a postat pe blogul punctedefuga.ro poze cu soldații naziști în cinematograful Aro.
Soldații germani asistând la spectacole în cinematograful Aro
„Poze din arhiva Willy Pragher, anterioare datei întoarcerii armelor de către armata română, ne prezintă interiorul sălii cu un public aproape integral în uniforme militare, cu însemnele naziste afişate atât în spatele sălii cât şi deasupra scenei„, scrie arhitecta. Fotografiile din Arhivele Naționale ale landului Baden-Württemberg arată cum pentru soldații germani a fost pus în scenă și dansuri tradiționalere românești.
Dansuri populare românești, pentru soldații nemți. În sală erau puse simboluri naziste
De asemenea, în ianuarie 1945, aici se țin adunări ale tinerilor comuniști. De la sfârşitul anului 1948, denumirea cinematografului, ca de altfel a multor altora din țară, va fi schimbată. Așadar, din 1948, se va numi cinematograful „Patria”.
„Blocul Aro este un martor al unei istorii pe care ar trebui să avem răbdarea şi curiozitatea să o cunoaştem mai bine. Iar odată cunoscând-o am înţelege motivele pentru care asemenea clădiri trebuie salvate„, mai spune arhitecta Laura Petean.
Fotografii: Vlad Chirea, Delia Chilianu, Flick/ lecitina – Landesarchiv Baden-Württemberg- sala Aro
CITEȘTE ȘI: