1 comentariuIstoria Palatului Culturii poate fi definită drept una cel puțin zbuciumată. Aflat în centrul orașului – inclusiv cel geografic – a fost locul în care, de-a lungul anilor, voievozii și domnitorii și-au constituit reședința principală. Este motivul principal pentru care palatul a fost ținta de prim rang în fiecare invazie a Moldovei. A fost distrus de trei ori, iar fiecare reconstrucție s-a realizat pe ruinele precedente. Redeschis din 2016, după o renovare îndelungată, Palatul este acum una dintre marile atracții turistice ale României, cu sute de mii de vizitatori anual.
Primele schele, ridicate la 1802
În 2020, doi istorici ieșeni (Laurențiu Radvan și Anatolii Ciobanu) au descoperit o serie de planuri ale orașului Iași în arhivele de la Moscova care arată că, deși a fost reconstruit de trei ori, Palatul Culturii a urmat un plan similar arhitectural, până la finalizarea ultimei construcții, în 1925. Istoricii cred, din acest motiv, că se poate vorbi de aceeași clădire, cu o istorie de peste 200 de ani.
Cercetătorii au descoperit atunci o serie de reproduceri sau picturi, aflate într-o stare foarte bună de conservare, fiind inclusiv color, a felului în care arăta fațada Palatului Culturii la nivelul anului 1802, la prima sa construire, și au întocmit o reprezentare grafică a stadiului Palatului Culturii de-a lungul anilor.
Inițial, pe locul în care se găsește astăzi Palatul Culturii se afla o curte domnească, distrusă de un incendiu foarte puternic izbucnit în 1784. Ulterior, timp de 17 ani, acolo au rămas doar ruine.
Un milion de lei, valoarea lucrărilor la 1800
Este momentul când a început istoria Palatului Culturii în forma cunoscută astăzi. În anul 1800, domnitorul Alexandru Moruzi a decretat că trebuie mai mult decât o curte domnească pe ruinele din centrul urbei. Lucrările au durat patru ani din momentul debutului, fiind finalizate la 1806. Arhivele arată că palatul a costat un milion de lei. Ca reper, profesorii care predau la școala grecească aflată atunci în Iași primeau în jur de 100 de lei lunar.
Provincia Moldova a fost însă cucerită de ruși la scurt timp după ce Moruzi a finalizat lucrările la palat, iar construcția a fost folosită drept sediu central de către generalii moscoviți. Atunci a fost schimbată configurația sălilor. O perioadă, construcția a fost folosită drept spital, iar în 1827 un nou incendiu l-a mistuit.
Alți 15 ani de ruine
Iașiul a fost dominat din nou de ruinele din centrul orașului până în 1841, când domnitorul Mihail Sturdza a găsit planurile arhitecților lui Moruzi, care au supraviețuit invaziei rusești, și a refăcut palatul, finalizând lucrările în 1843.
Istoria s-a repetat și, în 1880, un incendiu a cuprins construcția, fără totuși s-o distrugă. După o serie de reparații minore, viața a continuat în palat până în 1900, când autoritățile au decis ridicarea unei clădiri impunătoare pe structura existentă, misiune încredințată arhitectului Ion D. Berindey.
Lucrările de modernizare au început în 1906. Întrerupte de Primul Război Mondial, au fost finalizate după crearea României Mari. La 1925, noul palat a fost inaugurat de regele Ferdinand. Având în minte pericolul incendiilor, arhitectul Berindey și celebrul savant Henri Coandă au lucrat împreună să descopere o formulă ignifugă pentru amenajările interioare: un material creat din amestecul ipsosului cu ulei fierbinte. Este și unul dintre punctele de atracție de astăzi ale Palatului: s-a păstrat perfect de-a lungul anilor și imită fidel lemnul de stejar.
Palatul în forma actuală a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial și a trecut printr-un controversat proces de renovare din 2008 până în 2016, când finalizarea lucrărilor a coincis și cu deschiderea unui mall în zona laterală și a unui spațiu verde deschis pe locul unde era vechea grădină domnească.
Se păstrează și astăzi în interior ziduri încastrate și iluminate din rămășițele curții domnești de dinainte de 1800, când Moruzi a început prima sa construcție în zona respectivă.
Punctul forte: iluminatul arhitectural
Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale Palatului Culturii, în momentul de față, este iluminatul arhitectural. Datorită reconstrucțiilor multiple de-a lungul anilor, construcția are și mai multe stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc.
Un bilet pentru vizitarea Palatului costă 60 de lei și asigură accesul și la cele patru muzee permanente aflate în interiorul său: cel de istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul de Artă. Pe lângă acestea, sunt găzduite periodic pe holurile imense expoziții temporare. Spre exemplu, în luna noiembrie a fost deschisă o Galerie de Artă Contemporană, iar tot în 2024 a fost o amplă expoziție a culturii Cucuteni.
Poate fi vizitat de oricine holul de intrare, pe podea se află un mozaic imens, rotund, care simbolizează un Bestiarum gotic, fiind prezente mai multe animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni, himere și lei. Cel mai bine se observă însă de la balustrada primului etaj – exact deasupra. Cele 4 muzee pot fi vizitate și individual, un bilet de acces pentru acestea fiind de 20 de lei/muzeu.
Există și două săli de referință unde se organizează în permanență evenimente și conferințe. Sala Voievozilor și Sala Henri Coandă au tavanul și pereții tapetați cu modele regale, într-un albastru marin unic celor două spații. Aici se observă cel mai bine și combinația de ipsos și ulei fierbinte care imită lemnul de stejar, sălile fiind tapetate cu acel lambriu creat de Berindey și Coandă.
Orologiu vechi de peste 100 de ani
Un bilet de 30 de lei asigură o vizită suplimentară la orologiul din turnul Palatului Culturii. Este și cel mai înalt punct, în turnul central de 55 de metri, care poate fi vizitat, accesul se face doar cu liftul, iar printr-o serie de ferestre mici, de sub cadranul cu ceas, poate fi văzut de la înălțime centrul orașului. Și ceasul are propria sa istorie veche: are opt clopote și, la fiecare oră exactă, cântă Hora Unirii printr-un mecanism care funcționa și acum 100 de ani și care este întreținut și astăzi.
Are un sistem de acționare complex, cu un mecanism care se încarcă automat la 12 ore, cu o greutate de 120 de kilograme, care se ridică la o înălțime de 8 metri.
„Printr-un sistem ingenios, ceasornicul din turn acționa în mod sincron 25 de ceasuri aflate în diverse săli ale Palatului; acestea au dispărut în timpul războiului. Melodia «Hora Unirii», înregistrată pe un tambur cu diametrul de 35 cm, printr-un număr de 69 de știfturi, este redată de un sistem de opt clopote acordate, care alcătuiesc mecanismul carillonului, aflat la etajul al patrulea al turnului. Vitraliile cadranelor ceasului sunt decorate cu cele 12 zodii. Potrivit arhitectului I.D. Berindey, cei doi oșteni, pictați în frescă şi care străjuiesc ceasul, sunt plăieșii lui Dragoș Vodă, descălecătorul Moldovei”, se menționează în descrierea de pe site-ul Palatului Culturii.
Foto: shutterstock / palatulculturii.ro