Istoria rezervata

Ca bucurestean get-beget, am salutat decizia administratiei de a interzice accesul autoturismelor in zona centrului istoric. De acord ca ma afecta si pe mine aceasta restrictie, ca si pe ceilalti soferi, dar am crezut ca este o masura necesara pentru inceperea reabilitarii acestei zone unice din punct de vedere arhitectural, in acest colt de continent. Amara deziluzie. Au aparut gherete, au aparut bariere si au aparut, bineinteles, si privilegiatii “imuni” la decizia administratiei.

Pe cheiul Dambovitei strazile spre centrul istoric sunt dotate cu bariere. Acestea se ridica insa de cate ori este nevoie, pentru accesul in parcarile cu plata ale firmei Dali sau pentru accesul masinilor personale ale politistilor din “nu stiu ce directie” care isi are sediul acolo. Pentru masinile personale nu pentru cele de serviciu, sa fim bine intelesi. Acces liber cu masinile personale, nu cu cele de marfa, mai au si buticarii din zona, dar si cei de la diferite firme sau banci.

Deasupra tuturor vegheaza si o firma de blocari, care monteaza “sandale” pe rotile celor care intra in zona protejata fara permis special, dar cu ciubuc dat gardianului de la bariera. Ieri chiar am asistat la o cearta intre un brailean, mester la ciubuc si descurcaret, care s-a trezit totusi cu sandala galbena pe roti pe strada Smardan.

Spasit, a platit pana la urma amenda si injurand a dat sa plece la treburile lui. N-a reusit. Il blocasera alte masini… Omul nu putea si pace sa inteleaga de ce el plateste amenda si altii nu. I-a explicat politicos un individ cu o agenda in mana, care facea pe seful prin zona: “N-ai vazut barierele? Daia au fost puse. Ca sa nu mai intre toti taranii….”.

Urmărește-ne pe Google News