„Legea maghiară din 29 februarie 1924, care acorda minorităților etnice din Ungaria drepturi egale și permitea întrebuințarea limbilor minoritare în școli și în fața autorităților maghiare a rămas literă moartă, ca și legea din 1868, de altfel. Mulți preoți și învățători români au plecat din Ungaria cu ocazia retragerii Armatei Române, în 1920, iar guvernele maghiare au pronunțat interdicții pentru cazul venirii în Ungaria a unor noi preoți și învățători români. În anul 1930, de pildă, din cele 20 de parohii existente, existau 14 parohii românești neocupate, numai șase erau conduse de preoți ortodocși. Tot pe atunci, din cele nouă şcoli confesionale româneşti, trei erau închise din lipsă de învăţători, iar din cele şase deschise, numai la două şcoli limba de predare era româna”, notează profesorul Cezar Dobre în lucrarea „Români în lume – Secolul XX”.
Conform aceleiași surse, guvernele maghiare au fost constant împotriva acordării oricărui ajutor material dezvoltării școlare și culturale a românilor din Ungaria. De altfel, s-a ajuns în situația ca românii din Ungaria să fie considerați „trădători” și să fie judecați pentru „crimă contra ceditului țării” sau pentru că ar fi fost „contra stimei datorate națiunii maghiare”. Așa se face că foarte mulți români au fost nevoiți să-și vândă pe nimic avuțiile și fie au ajuns argați pe moșiile marilor proprietari unguri, fie s-au întors în România. Pentru românii din Ungaria cele mai grave aspecte se legau, în anii interbelici, de domeniul vieții publice pe terenul cultivării de către autoritățile maghiare a fricii de a te numi român. În anii ’30 a funcționat chiar un organism pentru maghiarizarea numelor cetășenilor care aveau nume nemaghiare (Societatea pentru maghiarizarea numelor).
Conform unor statici oficiale luate în calcul de specialist, în Ungaria anului 1930 erau 16.221 vorbitori de limbă română.” În 1990, în Ungaria erau înregistrați oficial 10.970 de români, dar românii de acolo ca și cei de afară au considerat că, de fapt, numărul lor era mult mai mare, undeva între 100.00 și 250.000 de suflete”, explică istoricul Cezar Dobre în lucrarea dedicată diasporei al cărei semnatar este și regretatul profesor Gheorghe Zbuchea.
Foto: ortodoxia.md
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro