Nicolae Titulescu și-a petrecut cea mai mare parte a existenței sale în exil unde, de altfel, s-a și stins din viață, la Cannes, în 1941. Primul contact cu străinătatea a lui Titulescu, nume legat, inseparabil, de diplomația României în secolul XX, dar și de destinul European al țării noastre, fost marcat în anul 1900. Puțini sunt aceia care știu însă că Titulescu a reușit să le „ia fața” tuturor colegilor de promoție fancezi reușind, datorită rezultatelor sale excepționale legate de studiu, să fie cel mai bun din univeristate, chiar dacă era străin. „(…)Aurmat cursurile Facultății de Drept de la Paris specializându-se în drept civil și drept comercial. A devenit laureat al unuia dintre cele mai prestigioase premii pentru jurnaliștii francezi și a licențiat, ca primul clasat pe facultate. În anul 1905 a obținut la Paris doctoratul în drept cu mențiunea Eloge”, amintește profesorul Cezar Dobre în cartea sa „Români în lume-Secolul XX”. În aceeași lucrare dedicată istoriei diasporei românești, Titulescu este numit, datorită implicării sale în activități didactice universitatere, politice – atât interne cât și internaționale – , „românul cel mai cunoscut în anii interbelici în Europa”. „A fost cooptat ca membru al delegației române la conerința păcii, aflându-se astfel doi ani pe malurile Senei. (…)A fost numit ca delegat al României la Societatea Națiunilor la Geneva, însărcinare pe care o va deține apoi permanent peste un deceniu și jumătate. În ultima lună a nului 1921 N. Titulescu a fost numit în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Londra, post în care va rămâne pănă în iulie 1927”, notează Cezar Dobre în lucrarea scrisă alături de regretatul profesor Gheorghe Zbuchea.
Sursa foto: www.historia.ro
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro