ISTORICUL încercărilor de recunoaştere a LIMBII ROMÂNE în REPUBLICA MOLDOVA

„Decizia este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial”, a subliniat Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, citat de ziare.com.
După declararea independenţei Moldovei în 1991, constituţia a continuat promovarea existenţei limbii moldoveneşti. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean.
În 2002, guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca limbii de stat, prin introducerea acestei limbi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de învăţământ. După această măsură, au existat mai multe proteste împotriva deciziei în Chişinău şi alte câteva oraşe importante. Noua lege a fost suspendată până la urmă.
Conform datelor finale ale recensământului din 2004 publicate de Biroul Naţional de statistică al Republicii Moldova, 60% din cei 3.383.332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă maternă şi că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba maternă şi că aceasta este limba în care vorbesc de obicei.
În 2003, Vasile Stati, considerat unul dintre promotorii cei mai activi ai teoriei moldovenismului, a publicat primul Dicţionar moldovenesc-românesc. Potrivit acestei teorii, moldovenii şi românii ar fi două naţiuni distincte şi ar vorbi două limbi diferite.

Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro