Cercetătorii de la Universitatea McMaster din Canada au analizat mii de documente care se întind pe 300 de ani – inclusiv testamente sau registre parohiale – pentru a căuta tipare privind răspândirea ciumei în rândul populației.
În Evul Mediu, ciuma, una dintre cele mai letale infecții bacteriene din istoria omenirii, a cauzat aproximativ 50 de milioane de decese în Europa, când a fost cunoscută sub numele de Moartea Neagră. Boala, deși rară și tratabilă acum cu antibiotice, este prezentă încă în lume. De exemplu, în 2020, au fost înregistrate cazuri în China și Statele Unite ale Americii.
Comparativ cu 1348, unul dintre anii în care Moartea Neagră a făcut ravagii, în 1665, când boala a fost denumită Marea Ciumă, a existat o „accelerație izbitoare” în transmiterea ciumei, au spus cercetătorii în concluziile publicate, luni, în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
David Earn, profesor în departamentul de matematică și statistici de la McMaster și autor principal al cercetării, a declarat, pentru CNN, că, deși cazurile de ciumă din Londra s-au dublat la fiecare șase săptămâni în secolul al XIV-lea, până în secolul al XVII-lea, acestea s-au dublat în fiecare săptămână și jumătate. „Este o diferență uriașă”, a spus el.
La rândul său, geneticianul evoluționist Hendrik Poinar a declarat, pentru sursa citată, că, în timp ce răspândirea bolii s-a accelerat, analiza genetică efectuată până acum sugerează că aceasta a devenit mai puțin infecțioasă.
Viteza estimată a epidemiilor, împreună cu ceea ce știm despre biologia ciumei, au sugerat că, în aceste secole, boala nu s-a răspândit în primul rând prin contactul de la om la om. În schimb, ratele de creștere pentru epidemiile timpurii și târzii sunt asemănătoare cu cele ale ciumei bubonice, transmisă prin mușcăturile puricilor infectați, au spus cercetătorii.
Cum pot fi înțelese pandemiile moderne
Experții consideră că factorii care includ densitatea populației, condițiile de viață și temperaturile mai scăzute ar putea explica accelerarea bolii în Londra. Acest lucru ar putea ajuta la înțelegerea pandemiilor moderne, cum ar fi cea de COVID-19.
Un anumit agent patogen poate provoca epidemii foarte diferite. Caracteristicile comunității pot influența puternic tiparul epidemiei.
Profesorul David Earn:
El a adăugat că răspunsul comportamental al indivizilor poate influența, de asemenea, tiparul epidemiei.
Descoperirile cercetătorilor ar putea oferi un plan pentru modul în care s-ar putea comporta pandemia actuală și viitoarele pandemii.
„SARS CoV-2 nu va dispărea niciodată”
„Ciuma nu a dispărut niciodată și nu va dispărea niciodată. Nici SARS CoV-2 nu va dispărea niciodată”, a declarat Poinar, pentru CNN, explicând că virusul, ca și ciuma, are „rezervoare naturale” în cadrul populației.
„Din fericire, avem o comunitate științifică fenomenală, care lucrează mai mult sau mai puțin împreună, chiar acum, pentru a descoperi un tratament cu anticorpi și sperăm să venim cu un vaccin eficient, care să asigure imunitate pe termen lung”, a spus el.
Hendrik Poinar a avertizat că pandemiile vor amenința oamenii atâta timp cât aceștia vor continua să acționeze negativ asupra mediul natural – ceea ce oamenii de știință și organizațiile de mediu au spus în mod repetat.
„Realitatea este că dacă crezi că aceasta este singura dată când se va întâmpla, te păcălești pe tine însuți, pentru că s-a întâmplat de mai multe ori în istoria omenirii și va trebui să se întâmple din nou pe măsură ce continuăm distrugerea mediului”, a adăugat el.
Foto: EPA