ComenteazăO viaţă de chin
„Asta e bucuria lor, când văd câte ceva se bucură şi ei. Nu au mai mâncat pizza pentru că, vă spun drept, nu am avut cu ce să le iau. Sunt conştient că le trebuie mai multe dar nu avem posibilitatea. Un fruct e foarte bun, o babană o portocală, dar nu am cum să le iau zilnic. Eu muncesc cu ziua, nu avem altă soluţie. Cu ce bani fac punem câte ceva în oală. Ce ne ajuta Dumnezeu, asta mâncăm. Ciorbă de cartofi, fasole sau ce o fi. Aici nu sunt condiţii să stăm, ne încălzim ziua la soare. Stăm într-o casă dărăpănată dar ne bucurăm că avem ceva deasupra capului. Trăim din fier, cărămizi de la demolări şi când nu avem ce face, vă spun sincer merg pe străzi şi pur şi simplu cerşesc pentru ca lui Andrei şi Ioanei să nu le lipsească mâncarea”, spune, Florin, tatăl copiilor.
Prigoniţi după ce au făcut o greşeală
Drama familiei a început în urmă cu mai bine de un an de zile. Oameni au făcut greşeala să împrumute o sumă derizorie, câteva sute de lei. Stăteau în Lupeni, într-o locuinţă socială şi nu aveau nici acolo prea multe, însă puteau să-şi asigure pâinea zilnică şi laptele pentru cei doi copii. Tatăl, Florin în vârstă de 34 de ani, muncea cu ziua şi aveau ajutorul social cu care se descurcau. Pentru că nu au mai reuşit să-şi achite datoria, cămătarul le-a luat actele de identitate şi cardul bancar pe care primeau alocaţiile celor mici şi ajutorul social. „Avem o datorie la Lupeni de care scăpăm abia luna viitoare. Atunci ne vine cardul şi primim buletinele acasă. O să fie mai bine”, speră bărbatul. Nu vrea să vorbească prea mult de împrumut, îi este frică şi de aceea a şi venit la Petroşani. „Am mers la Peştera Bolii, la casele de colonie, dar ne-au spus oamenii de acolo că nu sunt case goale. Am găsit aici o cameră (n.r. în cartierul Colonie-Petroşani). Un unchi de-al meu ne-a ajutat să ne punem ferestre, o uşă şi să facem curat. Nu avem curent, stăm pur şi simplu cu lumânarea. La lumânare mâncăm, facem baie şi ne punem în pat devreme. Suntem mulţumiţi că avem ceva deasupra capului”, mai spune Florin. Şi-ar dori mai multe, o viaţă mai bună pentru copiii lui, iar de Paşti ar vrea să le ducă copiilor o prăjitură ca să simtă şi ei sărbătoarea. Nu ştie dacă va reuşi dar este mulţumit că micuţii încă nu rabdă de foame. „Îmi doresc să avem sănătate şi să ne putem creşte copiii. Să am un loc de muncă cu carte de muncă pentru zilele când nu o să nu mai putem lucra. Poate să avem şi o locuinţă mai bună. Cam asta îmi doresc eu de la viaţă”, spune cu ochii înlăcrimaţi, Florin.
Citeşte şi:
- Condamnaţi să muncească, după ce învaţă să meargă! FOTO