„Implineam un an de cand eram impreuna, in septembrie. Cand am aflat ca a murit, asteptam sa ma sune, ca s-a intors din excursia in munti pe care a facut-o impreuna cu fratele ei. Eu nu am putut merge din cauza programului de la serviciu. Ma simt atat de vinovat ca nu am putut ajunge macar la inmormantare, dar am aflat ce s-a intamplat abia dupa cateva zile”, si-a inceput Marius povestirea. Dupa pauze lungi, tanarul abia reusea sa depene franturi din amintirile legate de Gina.
In ziua in care a aflat vestea mortii fetei, in joaca, a acceptat, pentru prima data, ca cineva sa ii dea in carti. „Mi-a spus ca primesc o veste despre o persoana cu ochii verzi si fac un drum. Dupa cateva ore m-a sunat gazda ei si mi-a spus direct: esti prietenul Ginei, vezi ca a murit. Dar aceasta s-a intamplat dupa cinci zile de la moartea ei”, s-a destainuit Marius.
De atunci, nu face altceva decat sa deseneze obsesiv chipul iubitei. Cand erau impreuna, nici unul din portretele in creion nu erau copia exacta a realitatii. Acum a reusit sa faca unul, dar gandul ca ea nu il va vedea niciodata il face sa planga.
Se simte descurajat si fara nici o speranta. Este singur si nici macar serviciul pe care il avea nu mai este un refugiu. „Am terminat scoala de arte, ma pricep la grafica, la caricatura si chiar la animatie, sculptez si pot face make-up pentru film. Si cu toate acestea lucram ca paznic. Probabil ca lucrarile mele nu vor ajunge niciodata sa fie reunite intr-o expozitie”, spune pesimist artistul.