Comentează“Vreau sa iubesc!” auzi din gura tuturor mai ales in luna martie. “Dar nu oricum, ci să fie iubire din aia adevarată!” continuă pretenţiile. Covârşitoarea majoritate a oamenilor folosseste această expresie chiar daca intelesul ei poate fi usor diferit în funcţie de cine o percepe. Ce inţeleg diferitele catgorii de oameni prin noţiunea de “iubire adevarată” pe care o folosesc jinduind la găsirea ei, am aflat de la psiholog.
Cel mai important lucru de ştiut despre iubire, afirmă Cezar Laurenţiu Cioc, este că perceperea caracteristicilor ei diferă flagrant la oamenii tineri în comparaţie cu cei mai în vârstă. Să îi luam pe rând!
Cum percep tinerii iubirea!
Anii, iubirile şi paharele de vin nu se numară niciodată!
“Daca îi întrebi pe tineri, vor spune că iubirea este subordonată erotismului şi atracţiei. Aşa a aparut sintagma de “iubire romantică”. Este un tip de iubire pulsională, iraţionala, generatoare de mari gelozii, orientată strict catre partenerul iubit care capătă proportii mitice. La tineri, sintagma de “ iubire adevărată” a devenit un instrument de justificare a despartirii. Ei spun “ nu a fost iubire adevarata de aia ne-am despartit “ chiar si dupa multi ani. Iubirea adevarată este în viziunea lor întruchiparea idealalului de trăinicie şi durabilitate, anume toată viaţa. Partea proastă cu iubirea erotică este ca , invariabil, la un moment dat se termină din raţiuni explicate de fizica fluidelor creierului. Pur si simplu creierul nu mai secretă neurotransmiţătorii responsabili cu atracţia fata de fostul partener. Ce trebuie să afle tinerii este că, dacă la un moment dat iubirea lor erotică se terrmină NU înseamnă ca ea nu a fost adevarată la vremea ei. Orice are un început şi un sfârşit iar iubirea erotică şi atracţia nu fac excepţie. Un indicator că ai îmbătânit este ca nu mai simţi nevoia de pasiune şi erotism in viaţa ta . În timp, cei mai norocoşi au parte chiar de mai multe iubiri erotice, toate adevărate, în ciuda faptului ca la un moment dat au luat sfârşit. “Anii, iubirile si paharele de vin nu se numara niciodată” spune o zicală italiană”, declară psihologul exclusiv pentru Libertatea.
Cum percep vârstnicii iubirea!
“Cei trecuti de prima (şi a doua) tinereţe tind să elimine erotismul din iubire. Pentru ei, iubirea capata valente de respect, de îngrijire, de convieţuire, de creştere a copiilor şi nepoţilor. Acest tip de iubire pur umană si non-erotică poate într-adevar sa dureze o viaţă întreagă. Este ceea ce oamenii numesc iubire matură, raţională, morală în care primează beneficiile de convieţuire. Din această categorie face parte si iubirea pentru parinţi, bunici, copii şi oameni in general. De asta i se spune iubire general umană!
Tendinta tinerilor este să dorească, în necunoştinţă de cauză, acest tip de iubire specifică varstnicilor iar cand o au nu o mai vor pentru ca ii lipseste impulsul pasional. Nu poti , tănar fiind , sa traiesti dupa valorile unui om bătrân, numai că tinerii nu îşi dau seama de treaba asta decât atunci când o simt pe pielea lor. Atunci se despart si motivează, in mod fals, că iubirea lor nu a fost adevărată“, susţine psihologul.
Care dintre cele două tipuri de iubire este mai important?
“Ambele tipuri de iubire sunt minunat de trăit însă fiecare la vremea ei. In cazul în care, ca tânar, nu îţi traieşti pasiunile tinereţii, ajungi sa le vrei la vârsta bătrâneţii. Vă amintiţi cazul lui Irinel Columbeanu care era de vărsta taţilor fetelor pe care le curta. Asta se întâmplă îndeosebi când nu ai acces la iubire erotică la vremea tinereţii tale. Ajungi sa fi ceea ce in mitologia greacă se numea Satir, adica o creatură jumăatate om si jumătate ţap, trecută de prima tinereţe, care printr-o viclenie inteligentă cucerea fetele tinere.
Cele mai mari conflicte între generaţii apar pentru că adulţii au o viaţă lipsită de pasiune şi nu inteleg iubirea erotică a tinerilor iar tinerii îi consideră pe aceştia frustraţi care nu au iubit niciodată. Din propria perspecitvă, ambele tabere au dreptate. E ca si cum pasărea şi peştele s-ar contrazice, pasărea susţinând că zborul este esenţa vieţii iar peştele, înotul. Cine ar avea dreptate şi cine nu? Ambii au dreptate dar e nevoie doar de capacitatea de a vedea lucrurile prin ochii celuilalt, abilitate atăt de rară in zilele noastre“, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.