ComenteazăChiar dacă nu are ritualuri ale trezitului, în fiecare dimineaţă mărturiseşte că mai întâi se spală pe dinţi, apoi bea un pahar cu apă. „Cafeaua vine după ce mănânc. De obicei sunt în „zona cereale”, nu în „zona mâncare gătită”. Gătesc, dar nu constant. Am perioade, ca să zic aşa, sau momente când mă apucă. Uneori mă apucă şi noaptea!”, spune actriţa care are tabieturi, „dar când îmi dau seama că încep să se formeze le scot”. Şi cum de la tabieturi la superstiţii e o cale atât de scurtă, Iulia crede că a scăpat de acestea din urmă, însă păstrează un „obicei”: „Dacă găsesc monede pe jos le iau, fie ele şi de un ban”.
Şi pentru că tot a venit vorba de bani, iar cariera ei în film a cuprins peste 12 roluri în filme româneşti şi internaţionale (inclusiv în „Assassination Games”, cu Jean Claude van Damme), totuşi filmul care i-a adus cele mai mari satisfacţii financiare rămâne mult premiatul „Ana, mon amour”. „Cel mai mult am câştigat din acest film în care nu am făcut doar actorie, am scris şi scenariul, am făcut castingul, am fost acting coach, consultant pe costume şi am şi jucat, atunci evident că s-a adunat o sumă”, mărturiseşte Iulia Lumânare, care ştie că în această industrie a filmului lucrurile de genul ăsta sunt oscilante.
La polul opus, cei mai puţini bani obţinuţi după participarea la un film, exceptând „voluntariatul” pentru prieteni, au fost la o peliculă care încă nu s-a lansat. „E un film care s-a făcut doar cu banii de la CNC, şi unde era un rol principal şi am filmat un an de zile, ca să prindem toate anotimpurile. Au fost 100 de milioane de lei vechi, primiţi pentru luna aceea de filmare care s-a întins ca durată pe tot anul. Şi filmul încă n-a ieşit! Urmează să mai facem nişte voiceover-uri”, mai adaugă actriţa.
Iulia Lumânare, la Berlinale cu filmul „Ana, mon amour” (regia Călin Peter Netzer)
În ciuda faptului că are o viaţă agitată şi foarte încărcată, predând actorie, scriind scenarii, regizând şi jucând, Iulia are timp şi pentru viaţa personală, pe care nu o neglijează. „Eu nu cred în povestea asta, în care e ori viaţa profesională, ori viaţă personală. Se întâmplă aşa dacă devine o obsesie. Dacă o relaţie devine o obsesie desigur că nu mai poţi să faci altceva. Dacă meseria devine obsesie, la fel. Sigur că pot fi făcute toate în acelaşi timp. Încă nu am copii, nu ştiu cum se vor întâmpla lucrurile atunci, se vor schimba priorităţile. Pentru o perioadă. Nu e definitiv, e o chestie de opţiune. Adică am prieteni care au copii şi zic jos pălăria când sunt prezenţi cu ei peste tot, nu lasă lucrul ăsta să le schimbe existenţa. Am timp pentru absolut tot. Îmi plac zilele în care la sârşit îmi dau seama că n-am avut timp să stau”, concluzionează actriţa.
Iulia Lumânare s-a născut pe 27 iulie 1984 la București și a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie I.L. Caragiale, la secția actorie, în 2005. Printre rolurile sale de teatru se numără Veta în „O noapte furtunoasă”, Estelle în „Cu ușile închise”, în regia lui Gelu Colceag, Desdemona în „Duete shakespeariene”, piesă în coregrafia Roxanei Colceag, Natasha Stepanovna în „Cerere în căsătorie”, de A. P. Cehov, în regia lui Valentin Potrivitu, Lolita în „Red light, hot line”, în regia lui Marcel Ţop. Activitatea ei scenică s-a întins în spectacole jucate cu succes la Teatrul de Comedie, Teatrul Act, Teatrul Bulandra. A fost nominalizată în 2010 la Premiile Gopo pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru prestaţia din filmul Caravana cinematografică. În 2013, Iulia Lumânare a interpretat-o pe Eva în serialul HBO Rămâi cu mine.