ComenteazăSosit acasă, tânărul nu a arătat nicio emoție, nici măcar atunci când și-a îmbrățișat mama pentru prima dată după eliberare.
Acum, Iuri a rostit primele cuvinte: „De ce atâta durere? De ce atâtea minciuni? De ce sunt oamenii atât de cruzi unii cu ceilalți?”, și-a întrebat el mama. Sunt întrebări la care, probabil, nu va primi niciodată un răspuns satisfăcător.
Milena Kompanietz este alături de Iuri și îl susține necondiționat. „Foștii camarazi, eliberați în același timp cu el, mi-au spus că a încetat să mai vorbească în iunie 2023”, relatează ea. „Nu mă gândeam că începe să vorbească, dar, bineînțeles, nu mă așteptam la o astfel de situație. Eram foarte speriată, speriată de moarte”, a completat Milena.
Iuri arată precum mulți alți prizonieri de război care au fost în lagărele rusești: slab până la oase, cu răni interne și externe. Are nevoie de ajutor să se ridice din pat și e transportat cu căruciorul pe holurile spitalului în care urmează reabilitarea.
„În viitor, poate iau o pauză de la fumat”
Foamea, pe lângă bătăile regulate, a fost cea care l-a distrus. Iuri avusese mese complete de doi ani și jumătate.
A făcut și o declarație scurtă pentru Radio Svoboda, pentru care și-a adunat toate puterile: „Vorbesc. Încep să mă simt normal. Chiar și azi m-am ridicat puțin în picioare. În viitor, poate iau o pauză de la fumat”.
Iuri, care făcea parte din Brigada 36 Maritimă Separată din Mariupol, a fost luat prizonier pe 12 aprilie 2022, după ce el și camarazii lui se refugiaseră în subsolurile oțelăriei Azovstal. La nici două luni de la invadarea Ucrainei, Iuri și unitatea sa au apărat orașul-port la Marea Azov, sud-estul țării, pe care Moscova l-a bombardat brutal cu rachete.
Afecțiunea de care suferă Iuri se numește tulburare de stres posttraumatic (TSPT). Este o tulburare de anxietate pe care oamenii o dezvoltă după expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice experimentate în misiuni, care presupun trăirea unor sentimente de frică intensă și neajutorare. Militarii resimt trauma atât la nivel psihologic, cât și fiziologic. Organismul declanșează instantaneu mecanismul de „luptă sau fugi”, iar acesta este apoi retrăit, la aceeași intensitate sau una asemănătoare, chiar și ani după incident.