S-ar şti despre proprietăţile apei chiar de pe la 1860

“În această zonă, se spune că ar fi o tradiţie veche încă de la 1860, despre care localnicii încă mai povestesc. Acele vindecări au fost consemnate şi în presa vremii, dar autorităţile au încercat să le închidă gura oamenilor, pentru a combate misticismul. Izvorul a fost astupat şi uitat până după revoluţie, când localnicii şi-au dezgropat moştenirea, căutând să ducă mai departe preţuirea acestui loc”, ne-a explicat preşedintele Fundaţiei “Izvorul Tămăduirii din Smeeni”, Protopopul Ioan Dumitran (foto).
Aşa se face că, la începutul anilor 90, vestea s-a răspândit din nou, iar peste noapte locul s-a umplut de pelerini. Chiar şi acum, mulţi săteni din Smeeni jură cu mâna pe Biblie că ar fi fost martori la vindecarea unei femei – aceasta ar fi început să vorbească după ce a băut apă de la izvorul făcător de minuni, deşi era mută.
“Mă jur pe ce am mai sfânt că femeia asta nu vorbea până să bea apă deacolo. Era vecina mea şi ştiu că-şi chema copiii cu un fluier. Acum nu mă mai mir, pentru că multă lume s-a vindecat acolo de-a lungul timpului. Chiar şi eu am avut o eczemă pe care am vindecat-o cu apă de la acest izvor”, ni s-a confesat Constatin Tudorel, un sătean de 52 de ani din Smeeni. Legenda este întărită de fiul femeii mute, care susţine că aceasta a visat într-o noapte o doamnă îmbrăcată în alb, care i-ar fi spus că se va vindeca doar dacă va bea din izvorul de la marginea comunei.
“Mama mea nu mai putea să vorbească de la o supărare cu un frate de-al meu. S-a chinuit aşa trei ani, până când a găsit leacul în acel vis. După acel vis, a doua zi, am dus-o cu căruţa la locul izvorului care era uitat şi astupat”, ne-a povestit Leonide Tudose, băiatul Anei Tudose, femeia vindecată miraculos.
“Soacra mea a luat apă şi a băut, iar după trei săptămâni în care ţinut post vinerea, după cum fusese sfătuită de femeia din vis, a început să vorbească, spre uimirea tuturor”, ne-a destăinuit şi Eugenia Tudose, nora bătrânei moarte în urmă cu şase ani.

Îşi vindeau agoniseala ca să cumpere apă şi pungi cu nămol

Oamenii locului vorbeau şi despre orbi, care după ce se ungeau cu apă miraculoasă începeau să vadă. Din păcate, medicii erau copleşiţi de numărul mare al bolnavilor care după ce se dădeau cu nămol pe ochi, pe răni sau operaţii, ajungeau la spital în stare gravă, din cauza plăgilor infectate.
De aceea, în toamna anului 1990, autorităţile locale au decis din nou să izoleze sursa izvorului miraculos, făcându- le astfel un bine şi pelerinilor, care ar fi ajuns în scurt timp la sapă de lemn. “Îşi vindeau tot ce aveau ca să cumpere pungi cu nămol sau apă miraculoasă”, ne-a declarat fostul primar al comunei Smeeni, Nicu Năstase. Miracolele nu au fost nici o clipă susţinute ştiinţific.
“În urma analizelor, nu s-au descoperit substanţe deosebite în apă, dar cert este că era curată şi mai rece decât cea obişnuită, pentru că provenea dintr-un izvor subteran al râului Călmăţui. Nu este exclus însă ca unele vindecări ale unor boli mai puţin grave să fi fost rodul autosugestiei”, a declarat medicul Mariana Barna, fost director zonal al Spitalului din Smeeni.

După amenajare, locul nu a mai prezentat interes

În încercarea de a controla calitatea apei, în 1991, la izvor au fost amenajate o cişmea modernă şi o fântână, însă apetitul credincioşilor pentru apa de izvor, de-acum la discreţie, s-a diminuat peste noapte. În prezent, despre iureşul creat mai amintesc doar mărturiile oamenilor locului şi o bisericuţă ridicată din banii strânşi în şase luni din donaţiile credincioşilor.
“Numai la sărbătoarea creştinească de Izvorul Tămăduirii mai vin credincioşi, în rest, nimeni nu mai trece pe-aici. Ne-am gândit să amenajăm un cămin pentru bătrâni în chiliile abandonate şi câteva căsuţe în care să se cazeze turiştii vara”, ne-a declarat primarul comunei Smeeni, Ion Andrei.

 
 

Urmărește-ne pe Google News