Cuprins:
Ce s-a întâmplat în Olanda e deja cunoscut. În urma unei explozii vineri spre sâmbătă noaptea au fost furate mai multe obiecte de mare valoare din tezaurul României.
Poliţia olandeză suspectează că furtul de la Muzeul Drents a fost o operaţiune planificată cu atenţie, iar în acest moment hoții sunt dați în căutare internațională.
„Cloşca cu puii de aur” a fost furată „pe o vreme viscoloasă, cu multă zăpadă”
România nu se află însă, din păcate, în fața unui astfel de jaf, în urma căruia au dispărut obiecte de mare valoare istorică. În 1875 de la Muzeul Național dispărea „Cloşca cu puii de aur”, parte a Tezaurului de la Pietroasa.
Tezaurul de la Pietroasa este un tezaur arheologic format din mai multe obiecte din aur, descoperit în anul 1837, în Postul Paștelui, pe Dealurile Istriței, în localitatea Pietroasele, Buzău.
Unele surse notează că jaful ar fi avut loc chiar în seara de Crăciun, „pe o vreme viscoloasă, cu multă zăpadă”. În „Convorbiri Literare” din 1934 se notează că totul a avut loc „în noaptea viforoasă din 19 Noemvrie 1875”.
Atunci când „tânărul Pantazescu, student în teologie, furişându-se în Biblioteca Senatului deasupra sălii Muzeului în care era expusă comoara, reuşi să se coboare printr-o deschidere făcută în tavan şi să se strecoare apoi afară cu întreg tezaurul, din nou turtit pentru a-l putea ascunde sub hainele sale”.
Planul de acțiune al celebrului hoț, Dumitru Pantazescu-Popescu
Dar care-i întreaga poveste a cazului celebru din 1837? „Într-o dimineață gardianul de serviciu, venind în sala în care se afla vestita «Cloșca cu pui» a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui orice emoțiunea generală”, scriau cei de la Adevărul în noiembrie 1922, făcând un remember al cazului.
„Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un artist în felul său, care și-a pus în cap să fure «Cloșca cu pui» de la Muzeu. Lovitura era datorită mai mult fanteziei omului care vrea să facă să se vorbească de dânsul, ca de un celebru hoț”, mai notează jurnaliștii vremii.
Pe scurt, sala în care se afla tezaurul era situat sub una din sălile cancelariei Senatului.
„Pantazescu s-a strecurat de cu ziua în acea sală și s-a ascuns. După ce s-a înoptat și orice mișcare a încetat, s-a pus pe lucru. O daltă, un mic fierăstrău, un burghiu și un clește, a tăiat podeaua, pe un spațiu cât să treacă corpul unui copil, apoi cu burghiul a făcut în tavan o gaură subțire atât cât să poate trece prin ea cu o umbrelă închisă. După ce umbrela a trecut toată dincolo, Pantazescu a deschis-o și a început să dărâme tavanul”, sună desfășurarea acțiunii, povestită de gazetarul Constantin Bacalbaşa.
„Una din piesele Cloştii a vândut-o unui bijutier-ceasornicar care a topit-o”
Presa vremii notează că „această operațiune era necesară pentru ca bucățile de moloz să cadă în umbrelă și să nu cadă pe scândurile camerei de dedesupt unde zgomotul ar fi atras atențiunea santinelei care făcea de pază”.
Operațiunea hoțului Dumitru Pantazescu-Popescu a fost una bine pusă la cale, minuțios, în detaliu. „Pantazescu a lăsat jos o frânghie, pe care o adusese înfășurată în jurul trupului, a legat-o sus de o masă și s-a lăsat în vid. Pantalonii și i-a legat jos cu sfori transformându-i în doi saci. În sacii aceia a introdus obiectele furate din vitrina muzeului, apoi a luat din nou calea aeriană ridicându-se pe frânghie, și din sala de sus s-a furișat a doua zi dimineață afară”, notează Adevărul din noiembrie 1922.
Conform lui Bacalbașa, „lucrurile furate le-a dus acasă şi le-a ascuns în piano. Locuia în strada Italiană, într-o mică şi veche căsuţă, care a făcut mai târziu loc casei doctorului Nicolae Tomescu. Una din piesele Cloştii a vândut-o unui bijutier-ceasornicar din strada Şerban Vodă, care a topit-o. Descoperit din cauza indiscreţiilor sale, Pantazescu a fost osândit, precum şi ceasornicarul”.
Moartea lui Pantazescu învăluită în mister: „O lovitură de puşcă răsună şi cade mort”
Așadar, furtul a fost repede descoperit, Pantazescu a fost prins și „a stat la Cozia tot timpul cât și-a făcut osânda”. Adică unde a fost arestat în urma acțiunilor sale.
Tot cei din presa anilor ’20 notau că „într-o zi se răspândește vorba că Pantazescu evadând de la Cozia, a fost ucis de o santinelă. În același timp s-a răspândit și zvonul că Pantazescu a fost, în realitate, asasinat. Într-adevăr evadarea era o absurditate întrucât el nu mai avea foarte puține zile de stat în temniță până ce să-și sfârșească pedeapsa. Pentru care folos ar fi încercat o evadare?”.
În Tribuna Sibiului din august 1884 se notează că „Pantazescu, autorul furtului Glosei cu puii, nu era închis la Ocnele Mari, ci la penitenciarul Cozia și că scria despre împușcarea sa nu este adevărată. Nu mai departe decât Duminecă, dânsul era sănătos și se ocupa cu lucrări de sculptură în lemn”.
Iar cei de la Adevărul se întreabă și punctează: „Adevărul acestei drame cine lo fi cunoscând”.
„Când mai era vreo săptămână până ce să fie, liberat, Pantazescu, ca de obicei acum, se plimba pe malul Oltului. Un soldat sau un gardian de încredere al direcţiune! îl urmărea la distanţă. La un moment Pantazescu se pleacă ca să ia o piatră de gresie spre a-şi ascuţi un briceag. O lovitură de puşcă răsună şi Pantazescu cade mort”.
Despre Tezaurul de la Pietroasa – „Cloşca cu puii de aur”
„Cloșca cu puii de aur” este unul dintre cele mai importante tezaure arheologice descoperite vreodată în țara noastră.
Cei de la Consiliul Județean Buzău notează că Tezaurul de la Pietroasa a fost, de-a lungul timpului, prilej de pradă, de dispute politice, de îndelungate studii științifice, “dezmembrat, brutalizat, furat, regăsit, plecat în exil la Moscova și redobândit când nimeni nu mai spera”, provocând adevărate drame în rândul celor care l-au avut în preajmă.
Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 1837 de către Stan Avram și Ion Lemnaru când efectuau lucrări de extragere a pietrei din zonă.
Aceștia au găsit un tezaur format din 22 de piese din aur. După un an în care cei doi reușesc să țină comoara ascunsă, Lemnaru și Stan l-au cunoscut pe Anastase Verusi, antreprenor albanez al podului aflat în construcție peste apa Câlnăului, care cumpără pentru 4000 de piaștri toate cele 22 de piese. Acesta deformează majoritatea obiectelor, iar tava mare o taie cu un topor.
Ancheta a condus la arestarea celor doi descoperitori și a lui Anastase Verusi, însă din cele 22 de piese care compuneau tezaurul în momentul descoperirii și care cântăreau peste 40 de kilograme de aur, nu au mai fost găsite decât 12 (tava mare, cana înaltă-oenoche, patru fibule, două coșulețe, patera și trei colane) în greutate de 19,919 kg. Restul obiectelor au fost cel mai probabil topite în perioada când s-au aflat în posesia lui Verusi și nu au mai fost niciodată recuperate.
Până la găsirea mormântului lui Tutankamon, „Cloșca cu puii de aur” a fost cel mai important tezaur antic descoperit al lumii.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro