“De ce?”, l-au întrebat prietenii și cunoscuții pe Marian Benone, atunci când au aflat că, la cei 49 de ani săi, pleacă în Germania să lucreze, după 27 de ani de muncă în Jandarmeria Română. O carieră cu sute, poate chiar mii de misiuni de zi și de noapte. Cu salvări de persoane, cu acțiuni de prindere a hoților de lemn sau razii împotriva braconajului.
Am vrut să privesc viața și de dincolo de gardurile cazărmilor. Pentru că din interior o știam foarte bine. Am făcut parte din ea, am respirat alături ea. Am iubit cu pasiune viața de militar, dar am vrut o aventură și cu cealaltă viață din care nu gustasem. Cu aceea de civil. Pentru că civil am fost doar până să plec în armată.
Marian Benone, fost jandarm:
La două săptămâni de la pensionare, fostul jandarm montan era în Germania
Când nici nu se uscase bine cerneala pe decizia de pensionare, fostul jandarm montan, trecut în rezervă de la Inspectoratul Județean Mureș cu gradul de plutonier major, era deja în Germania. Proaspătul civil, cu o vechime de doar două săptămâni, ajunsese prin Basel (Elveția) în orășelul de graniță Waldshut-Tiengen.
Un fost camarad de arme de pe vremea când era militar în termen l-a ajutat să pornească în aventura europeană. Împreună, timp de un an, au pus la punct toate detaliile plecării. Apoi, camaradul l-a primit în casa lui, și chiar i-a făcut rost și de un serviciu bun, bine plătit. Un post de șofer la o firmă de curierat.
Beni a prins ultimul “tren”, apoi granițele s-au închis în urma lui
În urma lui, la scurt timp, granițele s-au închis. A aflat de la soția lui și de la fiica lor, elevă de liceu, rămase acasă. Dar și de la televizor. România a rămas în lumea ordonanțelor militare, a declarațiilor pe propria răspundere și a carantinei severe impuse de pandemia de coronavirus. În lumea nouă în care era el, fostul jandarm care își trăiește visul german, toate acestea nu existau. Viața curgea, în timpul restricțiilor, doar după recomandări respectate de fiecare german, din proprie inițiativă. Măști acolo unde e cazul, distanțări sociale. Nu și justificări ale deplasărilor în oraș.
Pandemie!? Nici vorbă! Oamenii sunt extrem de relaxați, dar respectă indicațiile. M-am trezit în altă lume! Aici, viața e altfel. Lumea apreciază ce faci. Chiar dacă e vorba de un serviciu plătit, oamenii te răsplătesc și cu un zâmbet atunci când le duci pachetul la poartă. Muncesc mult, de dimineață și până seara. Fac și câte 240 de kilometri pe zi și opresc la 200 de adrese, dar o fac cu plăcere. Și, de ce să nu o spun, și câștig cât nu aș fi luat în țară. M-am acomodat, mai ales că lucrez într-o zonă de munte, așa cum am fost obișnuit și acasă, când eram militar.
Marian Benone:
Sute de kilometri pe zi făcuți la granița cu Elveția, la doi pași de Alpi
Apropierea de Elveția îi stârnește, deopotrivă, dorința și imaginația lui Beni. Ar vrea să se cațere, să schieze sau măcar să pășească pe crestele munților de acolo. Așa cum o făcea în țară, pe munții noștri, pe când era jandarm montan. Drumurile pe care le face cu duba încărcată cu tot felul de pachete – de la electronice la mâncare și articole de bricolaj -, trec chiar prin zona de graniță. Dincolo, e Țara Cantoanelor. Dincolo sunt Alpii la care se uită prin parbrizul mașinii de serviciu. Restricțiile rutiere nu permit încă ieșirile din țară, dar când se va putea, Beni și-a promis că va respira aerul acelor meleaguri.
“Pe partea cealaltă e Elveția. Mă uit la Alpi, dar nu pot să ajung la ei. Deocamdată, mă mulțumesc doar să-i privesc. Doar o anumită categorie de transportatori are voie să treacă frontiera. Eu încă nu… Sunt și monitor de schi și tare mult aș vrea să probez pârtiile de acolo. Cu siguranță, într-o zi, îmi voi îndeplini acest vis”, spune Beni, care, în scurtul timp în care a ajuns în Germania, a reușit să-și închirieze o casă. Pentru el, dar și pentru soția și pentru fiica lui, pe care le așteaptă alături de el.
Germania e parte a visului lui Marian Benone. Este, așa cum o spune chiar jandarmul proaspăt pensionat, începutul unei noi vieți pe tărâmuri străine. A unei vieți de civil în care s-a avântat în plină pandemie de coronavirus. E viața de dincolo de zidurile cazărmii în care a lucrat aproape trei decenii și la care, până azi, doar a privit.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro