ComenteazăJaponia, unul dintre statele dependente de combustibilii fosili, a testat un sistem care ar putea furniza energie regenerabilă constantă și continuă, indiferent dacă bate vântul sau este soare.
Timp de mai bine de zece ani, producătorul nipon de mașini grele IHI Corp a dezvoltat o turbină subacvatică ce exploatează energia curenților oceanici de adâncime și o convertește într-un flux continuu de electricitate.
Un „avion” de 330 de tone
Mașina este gigantică și are 330 de tone. Aceasta seamănă cu un avion, unde turbinele sunt în locul motoarelor, iar „fuselajul” central adăpostește un sistem centralizat de ajustare.
Dispozitivul este numit Kairyu și este proiectat să fie ancorat pe fundul mării, la adâncimi de 30-50 de metri.
După comercializare, planul este ca turbinele să fie instalate în curentul Kuroshiro, unul dintre cele mai puternice din lume, care trece pe lângă coasta de est a Japoniei. Energia este apoi transmisă către țărm prin intermediul cablurilor.
„Puterea vântului este mai potrivită geografic Europei, care este expusă predominant vânturilor vestice și este localizată la latitudini mai mari”, spune Ken Takagi, profesor de politici privind tehnologia oceanică la Universitatea din Tokyo.
Potrivit organizației pentru Energie Nouă și Dezvoltare Tehnologică Industrială (NEDO), curentul Kuroshiro poate genera 200 GW de energie. Conform sursei citate, asta înseamnă circa 60% din capacitatea instalată actuală a Japoniei.
Eficiență de 60%
Japonia are o capacitate instalată de 351.000 MW, din care 103.000 în energie regenerabilă. Însă acest lucru nu înseamnă că energia verde este o treime din producție, deoarece energia regenerabilă este instabilă și depinde de vreme.
Ca și în cazul altor țări, partea leului s-a dus în instalații eoliene și solare. Însă folosirea energiei oceanului poate duce la o energie mai stabilă, care să reducă nevoia de stocare sau de combustibili fosili care să fie utilizați la echilibrarea sistemului energetic atunci când vântul nu bate sau soarele nu este vizibil.
Conform Bloomberg, eficiența energetică a sistemului ce utilizează curenți oceanici este de 60%, față de 70% în cazul cărbunelui. Spre comparație, eficiența fermelor eoliene este de 29%, iar a instalațiilor fotovoltaice de 15%.
Intrarea în producție, după 2030
În februarie, IHI a testat împreună cu NEDO o turbină subacvatică lângă insulele Tokara din vestul țării. Sistemul Kairyu a fost agățat de o navă și transmitea energie înapoi către navă.
Prototipul putea genera 100 kW de energie stabilă. Acum compania intenționează să crească capacitatea acestuia până la 2 MW. Operațiunile comerciale ar putea începe în 2030 sau mai târziu.
Alte două tehnologii marine concurează
Pe lângă această turbină subacvatică, Japonia intenționează să folosească și diferențele de temperatură dintre suprafața oceanului și adâncimile sale.
Grupul nipon Mitsui a investit în compania britanică Bombora Wave Power pentru a explora potențialul tehnologiei în Japonia. De asemenea, a investit în conversia diferenței de temperatură și a început să opereze o unitate demonstrativă de 100 kW în Okinawa în luna aprilie.
În fine, unitatea de energie regenerabilă a Kyushu Electric a demarat un test de fezabilitate în acest an pentru a produce 1 MW de energie din valuri în Insulele Goto. Deși energia valurilor nu poate fi folosită 24 din 24 de ore, puterea lor este mai mare decât cea a curenților oceanici.
O unitate a Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) estimează că potențialul de instalare a unor sisteme ce folosesc energia valurilor este de 300 MW până în 2050.