Așa că echipa jocului „Fair” Race a creat un joc real, bazat pe statistici, cu o temă ruptă din viață. Personajele alese, romul, homosexualul, punk-istul și corporatistul, se întrec să ajungă din punctul A în punctul B, cărând fiecare cu el bagajul de preconcepții ale societății. Așa că supereroii din „Fair” Race au probleme mai concrete: nu au bilet de RATB, sunt urmăriți de poliție, nu au bani și sunt respinși de ceilalți.
Un joc la care câștigi doar o lecție de viață
„Fiecare stereotip prezintă un dezavantaj, corelat cu o statistică reală de incluziune socială, de diferențiere pe bază de orientare sexuală, apartenență la un grup și tot așa. Practic, asta înseamnă o cursă inegală din toate punctele de vedere. Conceptul era tocmai acela de a stârni frustrarea în utilizator, pornind de la premiza că oricum tu nu alegi să te naști într-un anumit stereotip, ci mai degrabă stereotipul ăla îți este aplicat”, explică Andrei-Nicolas Fiuciuc, unul din membrii echipei. „Unul din personaje, de exemplu romul, ajunge să aibă mai multe obstacole și să ajungă mai târziu la destinație decât un corporatist sau punk-ist. E oprit de poliție, e respins de cei din autobuz și la final sunt mai puține șanse pentru un rom să ajungă la țintă decât pentru un corporatist. Atunci jucătorul simte ce înseamnă să fii rom, nu poți să te iei la întrecere cu un corporatist pentru că obstacolele sunt mai multe”, explică psihologia „Fair” Race și Sorina Buzatu.
„Corporatistul l-am ales cumva și pentru că ne trebuia ceva ca să facă diferența clară. Pentru că nu e neapărat nevoie de clasele cele mai reprezentative, stereotipurile funcționează față de orice categorie de oameni”, a completat discuția și Adrian Matei.
Practic, la finalul jocului, ceea ce câștigi este frustrarea, simți pe pielea ta ce înseamnă să fii parte din una dintre categorii.
Timp de 12 ore, cei cinci coechipieri și-au stors creierii ca să găsească tema și în următoarele 12 să îl realizeze propriu-zis. N-a fost greu deloc, de vreme ce aproape fiecare a simțit pe pielea lui ce înseamnă discriminarea, măcar o dată, chiar nefăcând parte din categoriile extreme din joc. „Mi s-a întâmplat la master când am avut un coleg neamț și el nu știa dacă eu sunt în stare să centralizez informația, să o pun cap la cap și a fost surprins de munca pe care am făcut-o. De exemplu, nivelul meu de engleză era net superior nivelului lui și asta a fost surprinzător, doar pentru că sunt româncă”, a povestit Andreea Pîrvu.
Jocul nu este încă pe piață, dar cei cinci se gândesc împreună cum să-l ofere și publicului.