John Kruzel Despre Manipularea Prin Media

„Jurnalismul cu echilibru fals este atunci când un reporter se confruntă cu afirmații contradictorii ale politicienilor și în loc să le trieze pe cele adevărate, de cele false, reporterul le prezintă pe ambele și pretinde că cititorul are o bază suficient de solidă pentru a le deosebi singur pe cele adevărate, de cele false”
– John Kruzel, fost ziarist ABC, expert de fact-checking la PolitiFact

Andrada Lăutaru face parte din valul de noi jurnaliști români. Ziarist la Vice și fost reporter la Digi 24, la emisiunea de reportaje și anchete „Din interior”, ea va scrie, începând de astăzi, în Libertatea.

Are 28 de ani, o încăpățânare care a dus-o în multe colțuri ale lumii, la studii și ca jurnalist, și o nevoie de a reveni mereu acasă, către publicul de aici și problemele sale.

Pentru primul său text din Libertatea, l-a căutat și intervievat pe unul dintre experții cunoscutului site PolitiFact, în legătură cu știrile false, unul dintre fenomenele critice nu doar pentru profesie, ci, în primul rând, pentru viața oamenilor.

De ce ne privesc știrile false pe toți? Pentru că, după o expresie a lui Timothy Snyder, „să renunți la fapte, înseamnă să renunți la libertate”.

de Andrada Lăutaru

Și anul 2018 a fost marcat de un val de știri false, peste tot în lume.

Continuarea zvonurilor conform cărora vaccinarea provoacă autism. România continuă să fie supusă unui bombardament de informații false anti vaccin care pun viața copiilor în pericol, prin manipularea deciziilor luate de părinții lor.
Campania de știri false dusă pe Platforma Whatsapp de Jair Bolsonaro, actualul președinte al Braziliei, în timpul campaniei prezidențiale.
Declarația lui Donald Trump conform căreia politica lui privind imigranții este la fel ca cea aplicată de către Obama.
În țară, una dintre cele mai memorabile știri false rămâne cea difuzată de România TV, în timpul protestelor din 2017, când o prezentatoare a spus că protestatarii sunt plătiți pentru a ieși în piață, astfel: 100 de lei de adult, 50 de lei de copil și 30 de lei de câine.

John Kruzel lucrează la PolitiFact din martie 2017. Era ziarist la ABC News când s-a gândit să înceapă să facă ceva în domeniul fact-checking-ului. Acum, când vorbește despre declarații false are o sclipire în ochi și zâmbește când dă exemple despre discursurile pe care le-a demontat.

PolitiFact este un proiect nonprofit organizat de Institutul Poynter din St. Petersburg, Florida, și început în 2007.

Cum funcționează?

Jurnaliștii evaluează declarațiile politicienilor, iar fiecare declarație primește un rating în Truth-O-Meter, un sistem care le apreciază și le alocă un punctaj, ce variază de la „Adevărat”, pentru declarații exacte, la „Pantaloni în foc”, pentru afirmații complet false.

În 2009, PolitiFact a câștigat Premiul Pulitzer, pentru modul în care au acoperit declarațiile din timpul campaniei prezidențiale din 2008.

L-am ascultat întâia oară pe John Kruzel, la o conferință pe tema știrilor false ținută la Bratislava. Apoi l-am intervievat despre ce fac cei de la PolitiFact, dar și despre ce înseamnă și cum poate fi atenuat fenomenul fake news.

Printre altele, Kruzel spune că e nevoie ca cei care verifică acuratețea declarațiilor politicienilor să o facă într-o formă video, tot mai mult consumată pe internet, și să colaboreze cu rețelele sociale.

John Kruzel, care e rolul tău la PolitiFact?
La PolitiFact aș spune că tindem să acoperim o serie vastă de domenii cu probleme. Eu am o experiență juridică. Așadar, am tendința de a lua sarcini care pot fi făcute mai eficient de cineva care are o înțelegere a legii și a sistemului juridic. De exemplu, sunt principala resursă a celor de la PolitiFact pentru investigația procurorului special Robert Mueller, care a produs până acum un mare volum de date.

De ce mergeți după politicieni?
E adevărat că principalul nostru focus sunt politicienii. Asta are de-a face cu originile noastre, un serviciu public apărut ca un răspuns direct la jurnalismul politic pe trendul așa-zisului echilibru fals. Jurnalismul cu echilibru fals este atunci când un reporter se confruntă cu afirmații contradictorii ale politicienilor și în loc să le trieze pe cele adevărate, de cele false, reporterul le prezintă pe ambele și pretinde că cititorul are o bază suficient de solidă pentru a le deosebi singur pe cele adevărate, de cele false. Din nefericire, lucrurile nu stau așa. Jurnalismul de fact-checking a apărut ca o alternativă la relatările din sfera politică, o formă de a îi ajuta pe cititori să înțeleagă problema. Pe de altă parte, fratele nostru, site-ul PunditFact, aplică aceeași metodologie pentru experți, activiști și grupuri de interese.

Care sunt efectele știrilor false din lume, așa cum le vedeți din birourile PolitiFact?
În societățile democratice, politicienii pot fi trași la răspundere de către cetățeni. Dar nu trebuie să fii un expert verificator de fapte pentru a vedea cum politicienii care înșală alegătorii pot submina procesul democratic. În alte cazuri, repercusiunile informațiilor false iau o altă turnură. De exemplu, credința falsă că vaccinurile provoacă autismul ar putea descuraja oamenii să-și vaccineze copiii, iar lipsa administrării vaccinurilor îi face pe oamenii vulnerabili să contacteze anumite boli care ar putea fi prevenite, potrivit experților în sănătate.

Ai spus că „În societățile democratice, politicienii pot fi trași la răspundere de către cetățeni”. Îți pot da exemplul României, unde acest lucru se întâmplă mai rar. Ce se poate face în astfel de țări pentru a opri discursurile mincinoase?
Probabil că ar fi trebuit să spun că în teorie sistemele democratice sunt cele în care politicienii pot fi trași la răspundere de către cetățeni. Nicăieri acest lucru nu a fost realizat perfect; este o aspirație, cu siguranță. Aș vrea să fi avut un răspuns la întrebarea ta. Ținând cont de tendințele politice globale actuale, cred că ai pus degetul pe o întrebare la care noi, toți, privim cu un interes sporit.

Cum definești știrile false?
Prin știri false mă refer la un conținut care este fabricat în mod voit. Ceea ce cred că au în comun toate știrile false este faptul că mizează pe emoții și tind să manipuleze la acest nivel, încearcă să elimine gândirea rațională prin provocare.

Definiția concordă

Acum câteva zile, președintele Trump a fost rugat de un jurnalist american să spună la ce se referă specific atunci când invocă că organizații de media practică fake-news. „La intenție”, a răspuns Donald Trump. Atât experții, cât și publicul au ajuns la un consens în privința diferenței dintre dezinformarea prin eroare în media, care de multe ori este recunoscută și reparată, și știrile false, care reprezintă un proces premeditat de deformare a realității, o invenție premeditată, perpetuată și promovată. Sigur că atât politicienii, cât și jurnaliștii și publicul se acuză reciproc de promovarea știrilor false, dar, fie și la nivelul definiției, există o încercare de a discuta despre același lucru.

De ce crezi că au apărut știrile false?
Bună întrebare. Bănuiesc că e vorba de un spectru mai larg de motive. Printre ele se numără, fără îndoială, banii. Alții e posibil să aibă o astfel de agendă politică la bază atunci când diseminează știri false.

Cum măsurați succesul site-ului PolitiFact, luând în considerare faptul că uneori până ca adevărul să fie probat, știrile false fac înconjurul lumii?
Cu siguranță este mai ușor să creezi și să distribui informații false, decât este să le dezminți. Este o provocare constantă pentru cei care se ocupă de fact-checking să încerce să țină pasul într-o lume hiper-conectată. Dar studiile arată că astfel de verificări pot ajuta cititorii să facă anumite corecții. Cercetările, precum și dovezile concrete, lucruri întâmplate în politica mondială, au demonstrat că fact-checking-ul poate determina politicienii să renunțe la discursuri incorecte. În cele din urmă, jurnalismul tradițional adoptă din ce în ce mai mult metodele de verificare a faptelor în propria muncă. Genul fact-checking câștigă, de asemenea, popularitate în întreaga lume.

Ar putea fi inteligența artificială o parte a viitorului pentru a verifica știrile false pe loc?
Desigur, unii oameni ar dori ca acest lucru să se întâmple. Printre ei e și Bill Adair, fondatorul PolitiFact, care predă acum la Universitatea Duke, și încearcă să facă din asta o realitate. Poate că o variantă timpurie a ceea ce întrebi se întâmple acum pe știrile transmise prin cablu.

Încercarea CNN

CNN a difuzat, în 2016, un material în care Trump neagă declarații pe care le-a făcut anterior, referitoare la nevoia Japoniei de a avea arme nucleare. În timpul discursului președintelui, pe burtieră apar declarațiile lui, urmate de paranteze în care scrie dacă acestea sunt adevărate sau nu. Una dintre limitările acestui tip de fact-checking este că e mai greu de aplicat declarațiilor live. La rândul său, Donald Trump consideră CNN întruchiparea „fake news”.

Cum pot lupta jurnaliștii împotriva știrilor false în lume?
Toate instrumentele tradiționale ale jurnalistului: întrebările, investigația, documentarea, reporting-ul, se pot aplica și sunt aplicate din ce în ce mai mult și la știrile false. Probabil că va fi întotdeauna o luptă anevoioasă, pentru că, așa cum spuneam și mai devreme, este mai ușor să creezi știri false decât să le combați.

Organizația la care lucrezi a câștigat un Pulitzer. Dincolo de premii, ce urmează pe lista voastră de obiective de îndeplinit?
Bună întrebare. În acest peisaj digital în permanentă schimbare, explorăm constant modalități de a-i trage la răspundere pe politicieni și de a promova informații exacte în spațiul politic. Am început să producem mai mult conținut video, care e pe un trend popular. Suntem parteneri cu Facebook și Google pentru a încerca să facem fact-checking-ul mai vizibil pe platformele lor. Personal, mă interesează maximizarea valorii platformei Twitter ca instrument de fact-checking.

Știrile false care conduc la crime în masă

Unul dintre momentele anului 2018 în analiza fenomenului fake news a fost ediția emisiunii de pe HBO a lui John Oliver în care acesta a criticat atitudinea Facebook față de știrile care promovează violența în Myanmar.

Stat din sud-estul Asiei cu cea mai mare suprafață și cu 52 de milioane de locuitori, fostul Burma s-a eliberat de doar câțiva ani dintr-o chinuitoare dictatură militară.

Myanmar are o populație majoritar budistă, aproximativ 90% din locuitori, și o minoritate musulmană, rohinga, de circa 1 milion de oameni, grupați în nordul țării.

Cum Facebook a oferit acces gratis pe net prin propria platformă, locuitorii din Myanmar identifică practic netul cu Facebook. Sute de știri în care se spunea că locuitorii musulmani vor să-i agreseze și să-i alunge pe budiști de pe pământurile lor au făcut ocolul țării.

Efectul? S-au multplicat violențele împotriva musulmanilor, sute de victime fiind rănite și ucise și sute de mii de femei, bărbați și copii din minoritate părăsindu-și de nevoie țara și refugiindu-se în Bangladesh.

Vedeta HBO John Oliver a ironizat „eforturile” Facebook, compania care are încasări uriașe, dar a angajat numai câțiva vorbitori de burmeză pentru a lupta cu fenomenul știrilor false, incitatoare la ură, promovate pe propria rețea și care pun în pericol, concret, viața oamenilor!

Fenomenul este similar cu chemarea la violență de acum 24 de ani, când în Rwanda două posturi de radio îi chemau pe cei din tribul Hutu la luptă împotriva „gândacilor” din minoritatea Tutsi.

În 1994, radioul a fost o formă de extindere a genocidulului din Rwanda, în 2018, rolul instrumentului de propagare a violenței a fost luat, în Myanmar, de către știrile false postate pe Facebook.

Urmărește-ne pe Google News

INTERVIU | John Kruzel, expert de fact-checking la PolitiFact, despre manipularea prin media: „Știrile false mizează pe emoții și încearcă să elimine gândirea rațională prin provocare”