Pe 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, Iulia Matveyeva din Mariupol a auzit explozii în oraș, dar nu și-a dat seama că a izbucnit un război pe scară largă. Deși exploziile deveneau din ce în ce mai puternice, ea a mai rămas în Mariupol. În săptămâna care urma avea programată o audiere pentru prelungirea arestării unui bărbat acuzat de o infracțiune gravă. „Nu am vrut ca el să fie eliberat din cauza mea”, își explică judecătoarea decizia.
După audiere însă, Iulia Matveyeva, mama sa, soțul ei și fiica lor au început să se pregătească de plecare. Era jumătatea lunii martie, iar două uzine aflate aproape de locuința lor erau bombardate intens, obuzele lovind frecvent și blocuri vecine cu al lor. În cele din urmă au decis să plece pe 15 martie, când un obuz a lovit direct clădirea în care locuiau.
După ce au ieșit din Mariupol, cei patru au fost opriți la un punct de control rusesc. Mama și fiica judecătoarei au fost lăsate să treacă, însă ea și soțul ei au fost trimiși la „filtrare”. Matveyeva a aflat ulterior că la punctul de control se afla o persoană care o cunoștea. Aceasta trecuse de partea rușilor și putea să-i informeze pe soldați că ea era judecător ucrainean.
I s-a spus că nu-și va mai vedea niciodată soțul
Inițial, Iulia Matveyeva și soțul ei au fost duși la o secție de poliție, unde au rămas până a doua zi, când, împreună cu alți deținuți, au fost duși în orașul ucrainean Dokuchaievsk, apoi la Donețk, unde au fost interogați cu privire la regimentul Azov din Mariupol și la legăturile lor cu Serviciul de Securitate ucrainean. Li s-a spus atunci că vor fi ținuți în arest pentru 30 de zile pentru o „anchetă amănunțită”.
Au fost din nou mutați, soțul ei fiind ținut într-o celulă dintr-un subsol cu alți câțiva bărbați, iar ea, legată cu lanțuri de un calorifer.
În ziua următoare, Matveyeva a fost dusă la un centru de detenție temporară, iar înainte să fie separată de soțul ei, soldații le-au spus că ar trebui să își ia la revedere pentru că nu se vor mai vedea niciodată.
În prima lună petrecută în detenție, judecătoarea nu a fost interogată, iar pe 19 aprilie, i s-a spus că „ancheta” nu era încă finalizată și că va mai fi ținută închisă încă o lună.
De la sfârșitul lunii martie, Matveyeva era colegă de celulă cu paramedicul Iulia Paievska și povestește că a fost martoră la violențele la care a fost supusă aceasta.
„Am stat acolo împreună ceva mai puțin de trei săptămâni – până la 15 aprilie. Am văzut cum au abuzat de ea. Am încercat să o ajut; am hrănit-o pentru că mâinile ei nu funcționau. A fost cu adevărat înfricoșător să îi văd abuzând astfel o femeie”, a relatat judecătoarea.
A refuzat o „ofertă de nerefuzat”
La jumătatea lunii mai, Matveyeva a aflat că va fi acuzată de infracțiuni împotriva „ordinii constituționale și a siguranței” autoproclamatei Republici Populare Donețk (DNR), cotrolată de forțele ruse, infracțiuni care se pedepsesc cu moartea.
După câteva zile a fost dusă în biroul procurorului general al DNR pentru o „ofertă pe care nu o poate refuza”. Rușii i-au propus atunci un post în cadrul „Curții Supreme” a autoproclamatei Republici Donețk spunându-i că, în schimb, îi vor elibera soțul și toată familia ei va fi reunită.
Iulia Matveyeva nu a acceptat înțelegerea.
Dacă aș fi trecut de partea lor, copilul meu ar fi fost copilul unui trădător. Dacă mă omorau, ea ar fi fost copilul unui erou, m-am gândit eu.
Iulia Matveyeva, pentru publicația Graty:
Astfel, femeia a fost pusă oficial sub acuzare și arestată, după câteva zile fiind dusă într-o închisoare de detenție preventivă.
Povestește că la început a ajuns într-o celulă care era atât de mică încât nu putea sta jos și că auzea constant țipete din celulele vecine.
„Nici până în ziua de azi nu-mi vine să cred cum plângeau de durere acei bărbați. Sunetele erau pur și simplu nefirești. Nu știu ce le făceau”, își amintește Matveyeva.
A fost mutată apoi într-o celulă în care se aflau alte nouă femei. Acolo, gardienii le-au interzis să stea jos între orele 6.00 și 22.00. Oricine se așeza sau se apleca era obligat să facă genuflexiuni sau flotări.
În această perioadă a fost dusă o singură dată la inteorgatoriu, anchetatorul cerându-i parolele de la telefon și laptop. I-a dat intenționat parole incorecte pentru a-i împiedica pe ruși să găsească documente legate de munca ei.
Apoi i s-a spus că va fi dusă într-un loc „pentru a fi împușcată”. A fost lăsată singură timp de mai multe ore într-o cameră dintr-un loc necunoscut, după care i s-a pus un sac pe cap și a fost urcată într-un vehicul. A aflat ulterior că locul necunoscut era un spital de psihiatrie, unde a fost declarată aptă din punct de vedere mental pentru a participa la procedurile legale.
Torturată cu șocuri electrice
S-a întors apoi în detenție și a fost torturată cu șocuri electrice, timp în care i s-a cerut în continuare să-și dezvăluie parolele de la dispozitivele electronice, lucru pe care l-a refuzat din nou.
La începutul lunii iulie, Matveyeva și alte câteva femei au ajuns într-o celulă de la subsol, plină cu șobolani și căpușe, unde era foarte cald și unde, povestește ea, primeau apă doar o dată la cinci-șase zile. În restul timpului gardienii le aduceau murături și le lăsau să bea saramura.
După mai bine de o lună, la finalul lui august, judecătoarea a fost acuzată de o altă infracțiune, „tentativă de subminare a ordinii constituționale a DNR”. Trebuia să fie audiată pe 27 septembrie, dar a ședința a fost anulată din cauza „referendumului” privind anexarea regiunii Donețk de către Rusia.
Schimbul de prizonieri
La mijlocul lunii octombrie, Matveyeva a fost adăugată pe o listă de schimb de prizonieri. A fost apoi transportată cu avionul în Crimeea, iar mai târziu dusă în regiunea Zaporojie, unde a avut loc schimbul.
S-a reunit cu mama și fiica ei la Kiev, cele două reușind să plece din teritoriile ocupate în aprilie printr-un punct de control din Berdiansk.
Ulterior, Matveyeva a aplicat pentru un post la un tribunal din capitala Ucrainei.
Soțul ei, în schimb, a fost închis aproape un an. În tot acest timp, nu a fost acuzat de nicio infracțiune, fiind eliberat în februarie 2023 pe motiv că „a expirat perioada de detenție”.
Și el a ajuns, în cele din urmă, la Kiev, după ce a călătorit prin Rostov pe Don, Moscova, Pskov și Riga.