“Noaptea trecută, asemeni altor mii de muncitori din restaurantele din New York, am fost chemată la o ședință a staff-ului în care am fost concediată, împreună cu toți colegii mei. Am golit frigiderele de alimentele perisabile, umplând pungi cu coaste mici, broccoli, pește și panna cotta. Am dezbătut dacă untul va rezista carantinei, dacă brânza merită luată. Am băut toate sticle de vin deschise”, scrie aceasta pentru publicația Slate.
Femeia își dezvăluie apoi întreaga dramă, dar și pe cea a colegilor ei. Iar scenariul e unul cât se poate de dezolant.
“Nu avem concediu medical plătit, nu avem concediu de odihnă plătit, nicio plasă de siguranță și niciun venit. Avem doar promisiunea că vom fi reangajați atunci când această criză va reveni sub control. Dar promisiunile nu plătesc chiria. Și trebuie să o fac în două săptămâni.
Proprietara a luat decizia cu câteva ore înainte ca guvernatorul statului să decidă închiderea tuturor barurilor și restaurantelor luni, cu excepția celor de tip takeout sau care fac delivery. Proprietara ne-a chemat ca să ne spună personal asta, în lacrimi. Dacă ar exista altă variantă, pe aceea ar alege-o. Dar nu există”, relatează aceasta.
Angajata restaurantului vorbește apoi despre clipele dificile pe care le-a avut de îndurat din partea locuitorilor din zonă:
“Totul devenise destul clar în ultima săptămână, atunci când afacerea noastră s-a prăbușit cu mai mult de jumătate, turele au fost tăiate, am curățat peste tot. Apoi, primăria ne-a cerut să funcționăm la jumătate din capacitate. Tensiunile au apărut între noi și vecini care ne-au reproșat că suntem iresponsabili pentru că rămânem cu restaurantul deschis. Oamenii i-au insultat pe clienți pe Instagram, apoi alții le-au bătut obrazul celor cu venituri sigure care puteau rămâne acasă în timp ce noi trebuia să muncim.”
Un client m-a întrebat care e cea mai bună modalitate de a le fi gătită friptura pentru a evita virusul.
Anna Bradley Smith:
Apoi tânăra descrie o scenă bizară:
“Cineva mi-a lăsat o sticlă cu soluție de igienizare împreună cu nota de plată. Sticla noastră de gel sanitar de la intrare era folosită în mod constant de angajați și de puținii clienți. Toți am contestat utilitatea ei și ne-am spălat pe mâini de fiecare dată când atingeam ceva. Un client m-a întrebat care e cea mai bună modalitate de a le fi gătită friptura pentru a evita virusul. Cineva mi-a spus cât de plăcut e să stai afară, în aer liber, cu un Aperol Spritz în față în timp ce munceau de acasă.
Oamenii care totuși veneau în restaurant lăsau bacșișuri mari. Ne întrebau cum o ducem în timp ce ne învărteam în jurul lor în restaurant.”
Rămasă fără job, tânăra nu vede viitorul cu ochi buni: „Și iată-ne ajunși luni, cu mai mult de 800.000 de oameni potențial rămași fără joburi. Mi s-a spus să aplic pentru șomaj. Nu mă calific. Chiar și cei care se califică, precum partenerul meu, nu reușesc pentru că site-ul este căzut nonstop. Din câte am auzit, nimeni nu reușește să aplice. Nimeni nu știe când vor primi următorul dolar și de unde va veni, iar stresul și anxietatea sunt palpabile”.
De unde ne vom plăti chiriile?
“Am muncit în industria de servicii pentru a mă putea susține de-a lungul facultății, cu un an de pauză, alternând joburi full-time ca jurnalist sau ca acum, când scriu ca freelancer din Brooklyn. Uitându-mă către colegii mei și gândindu-mă la cei cu care am lucrat, mă simt neajutorată. Suntem oameni aici care vor suferi în moduri pe care nici nu le înțelegem încă. Evacuările ar putea fi blocate în anumite orașe, dar ce le vom spune proprietarilor de case atunci când vor trebui să plătească chiriile? De unde vom plăti?
Ca angajat străin cu viză, nici eu nu mă calific pentru asistența guvernamentală. Sunt suficient de norocoasă să am o colegă de apartament care o plătește în această perioadă și care mă poate ajuta. Pot trăi din scris și să găsesc și alte surse de venit. Dar mulți dintre colegii mei și alții ca mine nu au nimic”, încheie aceasta.