Comentează“Eu n-am luat medalie! Şi n-am primit ciocolată!!!”. Plânsul celui mic umple întregul apartament al familiei Dincă. Răducu e tot un suspin, iar nefericirea din ochii lui nu are alinare. Era anul 2010 când se întâmplau toate acestea, iar copilul de atunci avea abia 7 ani şi nu reuşise mare lucru la primul lui concurs de înot.
De atunci însă, Răducu a câştigat zeci de medalii şi multă ciocolată ca premii. De fapt, chiar şi atunci obţinuse deja o mare, o uriaşă victorie: cea asupra unui început de scolioză. “Crescuse foarte rapid, stătuse strâmb la grădiniţă, iar coloana i se deformase”, rememorează tatăl băiatului, el însuşi suferind de spondilită.
Mai era o soluţie. Sportul, înotul. Printr-un prieten de familie, Răducu ajungea la Clubul Sportiv Şcolar 1 unde, chiar dacă nu a câştigat de la început medalii şi ciocolată, aşa cum şi-ar fi dorit, a dovedit un talent nativ pentru înot.
La 12 ani, înalt ca bradul
“L-am aruncat în bazin şi instinctiv a îneput să calce apa şi să dea din mâini în stil bras”, şi-aduce aminte şi Sile Stoica, antrenorul de atunci şi de acum al băiatului. Apoi, “conducta” cu medalii s-a deschis şi Răducu s-a bucurat de zeci de astfel de recompense, mărturie a talentului, dar şi muncii lui din ultimii 5 ani.
La stilul bras, dar şi la liber sau mixt era aproape imbatabil la categoriile lui de vârstă. Dar înotul era doar încălzirea pentru trecerea către polo, acel sport care, cel puţin la ultima olimpiadă, a dat României singura participantă la sporturile de echipă. Acel sport unde, chiar şi cu suişuri şi coborâşuri, încă reuşim să ne batem de la egal la egal cu cele mai mari forţe din lume. Din 2014, Răducu este una din marile speranţe pentru viitorul acestui sport la noi în ţară. E deja titular în echipa CSS 1 Bucureşti, în compania unor alţi copii talentaţi, dar care sunt cu un mai mare decât el.
Dar, la 12 ani, Răducu are deja 1,75 metri înălţime, e puternic şi, mai ales, determinat să devină cel mai bun. Şi chiar dacă la ultimul campionat naţional, încheiat recent la Oradea, au terminat pe locul 2, Răducu s-a făcut, încă o dată, remarcat. Iar acum are mari şanse de a fi selecţionat în lotul naţional de copii – primul pas major către celelalte loturi naţionale, apoi, peste câţiva ani, către cel de seniori. Pentru asta luptă, pentru asta munceşte, pentru asta face zilnic 3 ore de antrenamente complexe, chiar dacă mai aruncă un ochi şi spre informatică şi matematică, materiile lui preferate la şcoală.
Citește mai departe pe Jurnaldefaptebune.ro.