“Era bine pentru sănătatea ei să facă lucrurile acestea. Au ajutat-o mult să înveţe să aibă o anumită postură corporală, o anumită ţinută”, povesteşte mămica fetiţei.
Dar parcă nimic nu a atras- o mai mult decât scrima, sport cu care s-a întâlnit în clasa I, când a început cursurile Şcolii nr. 167 din Bucureşti, unde o profesoară inimoasă, Ana Pavel, pregătea copiii pentru acest sport nobil în cadrul CSTA, adică, altfel spus, Clubul Sporturilor Tehnico Aplicative.
“Îmi place că e un sport individual, că depinde doar de mine dacă pierd sau câştig”, spune Amalia. Sau “Ami”, aşa cum o strigă toţi cunoscuţii. În cei patru ani de scrimă a adunat numeroase medalii, trofee, diplome la zeci de concursuri.
Visează să ajungă ca Ana-Maria Brânză
fie ca Ana-Maria Brânză, marea noastră campioană la spadă. Chiar dacă Amalia s-a specializat în floretă, “mama tuturor celorlalte arme din scrimă”. Proba aceea în care punctul e obţinut doar prin împungerea adversarului cu vârful floretei şi doar pe o anumită porţiune, cea a trunchiului, ce e acoperită de vesta electrică (sau lameul).
Citește mai departe pe Jurnaldefaptebune.ro.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro