ComenteazăMihnea încearcă să se odihnească un pic şi, cu mâinile sub cap, priveşte pereţii camerei, alergând pe ei „cai verzi”. A ajuns un campion renumit – e o realizare fantastică să ajungi şi în Top 10 european – apoi un antrenor extraordinar şi pregăteşte generaţii de copii, de puşti, de adolescenţi în propria sală şi propriul club de badminton.
Poate că are chiar şi o maşină puternică, rapidă, neapărat roşie, dar şi modificată, tunată, aşa cum îl învăţase cândva bunicul. Deschide ochii brusc şi îşi dă seama că încă e tot el, Mihnea, puştiul de doar 12 ani şi că mai devreme doar visase ceva ce şi-ar dori să fie realitate. Într-o vitrină stau zeci de trofee şi de cupe, iar în alte cutii se „odihnesc” nenumăratele medalii cucerite la campionate de tot felul, de la cele municipale la cele naţionale şi chiar balcanice.
Căci Mihnea este nu doar unul dintre cei mai buni şi promiţători tineri jucători de badminton din ţară, ci şi unul dintre cei mai laureaţi: la doar 4 ani de când a pornit pe acest drum, a ajuns cel mai bun jucător din ţară la categoria lui de vărstă, Under 13, ba chiar şi de la categoria superioară, U 15, unde îşi dispută supremaţia chiar cu partenerul lui de la dublu, mai mare cu un an ca vărstă, Victor Zarzu.
Viaţa a făcut ca părinţii lui Mihnea să se despartă încă de la naşterea lui, fiecare luând-o pe căi separate, dar tot viaţa a decis ca pasiunea şi talentul pentru badminton să provină chiar de la tatăl şi bunicul dinspre tată, foşti jucători şi antrenori în acest sport. Pe cei doi, i-a văzut foarte rar până acum.
Citește mai departe pe Jurnaldefaptebune.ro