Jurnal de fapte bune: „Vreau să fiu numărul 1, ca Nadia!”

„Făcea exerciţii prin curte de când abia învăţa să meargă”, povesteşte mămica Mirunei, ce-şi creşte cei doi copii fără soţ, dar ajutată de propria familie. „La nici 2 ani, făcea şpagatul, „sfoara”, iar din fundul curţii până la gardul din faţă, venea doar făcând roata. Bordura trotuarului îi era bărna, care şi astăzi este aparatul ei preferat”, continuă ea mărturisirea privindu-şi cu duioşie fetiţa.

După Olimpiada din 2012 de la Londra, urmărind-o mai ales pe favorita ei, Larisa Iordache, „Miru”, aşa cum i se spune acasă, a început să plângă spunând că ea vrea neapărat să facă gimnastică. Aşa a ajuns la CS Dinamo, unde e pregătită de antrenorii Anca Drăghici şi Dan Potra. A progresat fantastic, ajungând să poată concura cu fetiţe chiar şi cu doi ani mai mari decât ea. Şi poate să le şi învingă.
La ultimele campionate naţionale, cele din luna mai, a câştigat 3 medalii de aur şi una de argint. Culmea, n-a fost pe podium chiar la bărnă, unde un arbitru nu a fost de acord cu abordarea ei, deşi alţii au considerat că a avut evoluţia cea mai bună. Dar bărna rămâne oricum preferata ei, alături de paralelele inegale.
Citește toată povestea Mirunei pe Jurnaldefaptebune.ro.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro