,, – Hai doctore, hai! Hai, că stăm prea mult.
– Ok, mai pun una dintr-asta și gata”.

Este dialogul dintre un soldat român, care bandajează piciorul unui copil afgan, și comandantul plutonului. Operațiunea are loc la o oră și jumătate distanță de baza NATO din Kandahar, într-un sat afgan. Totul trebuie să dureze cât mai puțin, deoarece fiecare minut petrecut în sat este riscant.

Oameni trecând prin fața școlii din Nakalin. Foto: Dragoș Sasu

Într-o zi de joi, i-am însoțit din nou pe militarii români în timpul unei patrule. De data aceasta, misiunea lor a fost să interacționeze cu liderul local (malik) și cu șeful unui punct de control. Astfel de operațiuni au rolul de a consolida legătura cu populația locală și de a-i ține la distanță pe talibani. Acum, vizita în satul Nakalin a coincis cu faza rotației de trupe la români. Astfel, vechiul comandant de pluton a venit pentru a le spune adio sătenilor, iar cel nou pentru a face cunoștință cu ei.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Desculții nimănui

Primii cu care interacționează românii la vizita în satele afgane sunt copiii. Santinele care nu le trec de genunchii soldaților, dar care știu de la câțiva kilometri când mașinile blindate se apropie. Tot copiii sunt o garanție relativă că talibanii nu vor lansa un atac asupra convoiului, cel puțin nu când micuții sunt prin preajmă. Militarii încarcă vehiculele, din bază, cu pixuri, caiete, baxuri de suc și dulciuri. Toate se epuizează în câteva secunde.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

,,Ne așteaptă două roabe de pietre”, glumește un soldat român, referindu-se la momentul plecării din sat, când cei mai mulți copii aruncă cu pietre cât îi țin brațele lor scurte și slabe.

Pe măsură ce trapa mașinii blindate de deschide, se văd tot mai mulți copii care aleargă disperat în direcția convoiului. Doi dintre ei sunt în cârje și înaintează cum pot. Când soldații coboară, se duc la ei, ridică mâna stângă, deschid palma, și cu dreapta arată cum măzgălesc ceva. Asta înseamnă că cer pixuri. Primesc câte unul de fiecare și caiete. Când se împart dulciurile și sucul începe o îmbulzează sălbatică pentru ca fiecare să pună mâna pe ceva.

Copii așteptând dulciuri și suc la una dintre mașinile militarilor români. Foto: Dragoș Sasu

,,El e băiatul meu. Băiatul lui tata. Hai să-ți dau ceva bun”, îi spune comandantul de patrulă Gheorghe Petroiu unuia dintre zecile de copiii care îl însoțeau spre blindate, la momentul plecării din sat.

,,La nivel uman, sunt puțin mai sufletist. Este foarte dificil să vezi diferența dintre România și Afganistan, o țară bogată, dar cumva foarte săracă. Copiii nu au cu ce să se încalțe. În momentul în care am atins un copil și am văzut că nu avea mușchi pe el, cărniță, că erau doar oasele, mi s-a făcut milă și am solicitat de la mașini să-i dăm ceva de mâncare”, ne-a declarat sublocotenentul, originar din Focșani, care a venit pentru a le spune adio localnicilor înainte de întoarcerea în România.

Pe parcursul întregului an, cei mici poartă aceleași haine subțiri, chiar dacă, în timpul iernii, nopțile au temperaturi sub pragul înghețului. ,,Eu purtam două perechi de șosete și ei erau desculți. Aveau mucii înghețați sub nas”, povestește unul dintre soldați.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Un ceai cu malikul

Când s-a întors dintr-un oraș aflat în apropiere, malikul ne-a primit într-o școală unde, susține el, merg zilnic 600 de elevi. Doar băieți. Fetele nu au voie să învețe în același loc. Bărbatul povestește că între materiile predate se numără matematica, biologia și geografia. Copiii învață aici șase clase, apoi sunt trimiși la o școală din altă regiune.

Malikul are o barbă lungă și ochi blânzi. De regulă, cei care dețin astfel de roluri sunt în vârstă, deoarece bătrânii sunt cei mai respectați în comunitățile locale. La ordinul său, un ajutor aduce un recipient cu ceai, pahare și o pungă cu zahăr. Cine spune că vrea și zahăr îl primește direct din palma afganului, care își îndeasă mâna în pungă. Timp de aproape o oră, malikul și doi sublocotenenți români vorbesc despre nevoile comunității, ale școlii, despre securitate și familiile fiecăruia.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

ONU: Anul trecut, 2.318 copii din Afganistan au fost victime ale războiului

Un raport al Organizației Națiunilor Unite, publicat pe 15 februarie, spune că peste 10.000 de civili au fost uciși sau răniți anul trecut în Afghanistan.  3.438 au fost uciși, iar 7,015 au fost răniți. Din totalul de 10.000, 3.179 sunt copii. 861 au murit și 2.318 au fost răniți.

Un militar roman alături de un copil afgan/Foto: Dragoș Sasu

Anul trecut, administrația Donald Trump a început anul trecut o campanie mai agresivă împotriva extremiștilor din Afganistan, care include mai multe atacuri aeriene. În același timp, talibanii lansează atacuri tot mai nemiloase împotriva populației civile.

Un sprijin important pentru localnicii afgani vine de la agențiile internaționale, însă acestea nu pot oferi ajutor în zonele controlate de către talibani. În mod neobișnuit, Pentagonul a refuzat anul acesta să dezvăluie cât la sută din teritoriul Afganistanului este controlat de talibani, dar rapoarte independente spun că peste jumătate.

Citește și:

Îi puteți urmări pe reporterii noștri şi pe paginile lor de Facebook:
Dragoş Sasu – https://www.facebook.com/paginadragossasu/
Ionuţ Iordăchescu – https://www.facebook.com/ionut.iordachescu.731

Reporterii Libertatea vor căuta povești pe care le veți putea citi în următoarele săptămâni pe www.libertatea.ro.

Început în urmă cu 17 ani, războiul din Afganistan şi-a dorit să alunge de la putere grupările extremiste care protejau zeci de organizații teroriste. Încă nu s-a reușit asta. Dimpotrivă. Luptele s-au intensificat în ultimele luni. Alianța Nord-Atlantică (NATO) face eforturi uriașe pentru a susține guvernul afgan şi armata locală. Talibanii, inamicii principali, se dovedesc a fi greu de învins. Recent, o ambulanță capcană a ucis peste 150 de oameni în Kabul, capitala Afganistanului. Războiul a costat până acum NATO aproape două trilioane de dolari.

 
 

Urmărește-ne pe Google News