ComenteazăRăzboiul s-a transformat dintr-un sprint într-un maraton, dar în Ucraina nu poate să apară o „oboseală” legată de acest subiect pentru că sirenele antiaeriene „ne trezesc la viața reală, oricând putem fi bombardați”, povestește jurnalistul cu o experiență de 15 ani în presa din capitala statului invadat de Rusia.
Anton Semijenko a descris activitatea jurnaliștilor care documentează pe front crimele comise de armata rusă și a analizat cum se transformă propaganda Kremlinului după aproape jumătate de an de război.
Jurnalistul ucrainean explică și de ce au decis ucraineni din Kiev și alte orașe, unde cafenelele sunt pline, iar copiii se joacă afară, că viața trebuie să meargă înainte.
Din păcate, mai spune el, „la Kiev, rareori auzi vreo discuție despre România”.
„Jurnalismul a devenit o activitate de voluntariat în Ucraina”
„Nici eu și nici colegii nu ținem minte când și cum a trecut această primăvară. Am lucrat întruna, înțelegând că informația noastră este vitală. Dacă până la război o persoană putea trăi fără știrile noastre, după 24 februarie, de o informare corectă depindeau viața și securitatea oamenilor”, explică Semijenko.
Până-n aprilie am lucrat non-stop, fără pauze, fără zile libere, fără salarii, fără să știm ce va fi mâine. Eram foarte obosiți, dar ne simțeam bine pentru că știam că facem tot ce ne stă în putere pentru Ucraina.
Anton Semijenko, jurnalist din Kiev:
Rolul presei s-a amplificat pe timp de război, dar profesia se face cel mai adesea pe bază de voluntariat. „Pas cu pas, jurnalismul a devenit o activitate de voluntariat în Ucraina. Din februarie, practic a dispărut piața de publicitate, care reprezenta principala sursă de venit pentru presă. Publicațiile nu mai au bani din publicitate, însă importanța acestora a crescut de câteva ori”, explică acesta.
Directorul publicației participă la exhumarea cadavrelor
Mulți jurnaliști ai publicației Babel au fost sub ocupație în această primăvară, în special în regiunea Kiev, iar directorul publicației se ocupă acum de exhumarea cadavrelor în zona de conflict, având experiența necesară pentru că până a lucra în presă a fost specialist la morgă.
„Să fii jurnalist de război este un act responsabil. Trebuie să știi când și unde să te ascunzi. Cum să îmbraci vesta antiglonț, cum să te comporți. Avem jurnaliști acolo, avem fotografi care documentează crimele de război ale Rusiei. Am avut fotografii printre primele publicații din Bucha, Hostomel și alte localități. Pentru ei este o misiune, nu o profesie”, povestește coordonatorul redacției de limba engleză a publicației ucrainene.
Anton Semijenko își exprimă temerea că jurnaliștii din zona frontului se vor întoarce alți oameni la Kiev: „Eu am văzut doar fotografii din diverse localități și am fost afectat, dar ce să mai vorbim despre jurnaliștii de la fața locului”.
Într-un stat invadat, „jurnaliștii au o misiune istorică”
Jurnalistul deplânge faptul că subiectul războiului dispare treptat din primele pagini ale publicațiilor europene.
„Se discută despre vremea caniculară, despre aeroporturi, despre turism, dar nu despre războiul din Ucraina. Cu cât ne apropiem de estul Europei, în special de Polonia și statele baltice, despre război se scrie și se discută tot mai mult”, constată Anton Semijenko.
În Ucraina nu poate să apară o „oboseală de război”, consideră jurnalistul ucrainean, precizând că „sirenele antiaeriene ne trezesc la viața reală, oricând putem fi bombardați, indiferent de localitatea în care ne aflăm”.
În același timp, spune el, războiul schimbă percepția societății ucrainene privind știrile referitoare la victime: „Noi nu mai evidențiem cu bold știrile despre 2-3 oameni uciși de armata rusă. A ajuns să ni se pară o știre obișnuită, dar ar fi fost văzută cu totul altfel această informație pe timp de pace”, subliniază jurnalistul publicației Babel.
El subliniază că, pe timp de război, „jurnaliștii au o misiune istorică”.
Războiul nu mai este sprint, ci un maraton
În primele luni ale războiului, redacția Babel trăia cu ideea că se va munci întruna până la victorie și că această stare va fi una permanentă. Dar, devenind tot mai obosiți, jurnaliștii au ajuns la concluzia că războiul se transformă dintr-un sprint într-un maraton.
„Am înțeles că trebuie să ne permitem să ne odihnim, să mâncăm mai bine. Dacă oamenii se vor simți mai bine după piscină, trebuie să o facă. Avem nevoie de energie și de putere pentru victorie”, subliniază jurnalistul, adăugând că, în august, echipa redacției va pleca în Carpați să se odihnească.
Versiunea rusă a site-ului, schimbată cu una engleză
După ce Rusia a invadat Ucraina, Babel a decis să închidă redacția în limba rusă și să deschidă una în engleză. Pe teritoriul Rusiei, publicația oricum este interzisă.
„Este important să scriem cât mai mult în limba engleză, astfel încât să afle tot mai mulți oameni adevărul despre Ucraina. Nu cred că mai are rost să scrii în limba rusă, iar dacă vrem să fim auziți, am decis să scriem tot mai mult în engleză”, povestește Semijenko.
Cafenele pline și copii la joacă în Kiev
Jurnalistul ucrainean povestește totodată că viața la Kiev și în alte orașe ucrainene merge înainte. Cafenelele sunt pline, copiii se joacă afară, chiar dacă statul lor este în război.
„Dacă deschid geamul acum, aud copii râzând, ei se joacă. Ne bucurăm de ei. Rusia vrea să fie altfel la noi, să fim triști. Eu, de exemplu, voi merge sâmbătă la un picnic cu prietenii, chiar dacă ne aflăm în război”, spune jurnalistul.
Întrebat de Libertatea cum trebuie văzute știrile din presa europeană despre oameni relaxați la piscinele din Odesa sau sărbătorile din Carpații ucraineni, jurnalistul a spus că războiul nu este o gaură neagră, ci un proces mult mai complex: „Viața merge înainte. Oamenii se adaptează din mers. Este aceeași viață, însă include elemente noi, adică războiul”.
Ucrainenii știu foarte puține lucruri despre România
„Despre România în presa ucraineană se scrie mai puțin decât despre Polonia sau Slovacia. La Kiev, rareori auzi vreo discuție despre România. Din fericire, statul român nu este o sursă de probleme pentru Ucraina, comparativ cu Ungaria, existând o relație încordată vizând regiunea Transcarpatia. Despre Ținutul Herța, Bugeac și Basarabia, tot nu prea se discută la nivel de țară”, menționează jurnalistul ucrainean.
Ce-i drept, în ultimele luni a devenit cunoscut faptul că refugiații ucraineni sunt ajutați de România și de poporul român, admite acesta.
Anton Semijenko a fost de câteva ori în România, a scris multe articole despre modelul de combatere a corupției de la București, despre turism, reforme, cinema, artă și multe altele.
„România este un stat foarte interesant. Mă simt acolo ca un băiețel care a nimerit într-un garaj mare, unde sunt multe lucruri interesante și noi, pe care vreau să le pipăi. Înțelegi că și România a trecut prin comunism, prin autoritarism, dar a reușit să avanseze”, subliniază Anton Semijenko.
Ziaristul din Kiev este impresionat de faptul că narațiunile proruse nu își au locul în România, iar agenda Kremlinului este total respinsă la București, însă recunoaște că societatea ucraineană nu prea știe aceste lucruri. El își dorește o apropiere dintre cele două popoare, necesară combaterii primejdiilor de securitate ce vin dinspre Rusia.
Din păcate, România este văzută în Ucraina ca fiind departe. Noi nu știm nimic despre cinematografia românească, în afară de câteva filme, noi nu știm nimic despre muzica românească, noi nu ne odihnim în Carpații României și nimeni nu a auzit vreodată de frumosul traseu Transfăgărășan.
Anton Semijenko, jurnalist ucrainean:
Rusul liberal, „un ocupant mai mic”
Întrebat de Libertatea dacă, în contextul agresiunii militare, propaganda rusă mai poate influența opinia publică din Ucraina, jurnalistul de la Kiev spune că narațiunile de dezinformare sunt în permanență adaptate și îmbunătățite.
„Nu mai discutăm despre tezele propagandistice vechi, potrivit cărora Ucraina nu există. Aceste narațiuni mai pot fi lansate la o periferie a Franței, dar nu la noi. Acum propaganda rusă ne povestește că omenirea are nevoie de Rusia, că este vorba de un război personal al lui Putin, că rușii sunt oameni buni, că trebuie să colaborăm cu ei. Dar noi știm, în Ucraina, că rusul liberal tot este un ocupant, dar unul mai mic, mai moderat. Liberalii oricum nu recunosc că Ucraina este un stat separat de lumea rusă”, punctează Semijenko.
Jurnalistul observă cum apar, „ca la comandă”, diverse articole în presa europeană, în care se spune că Rusia nu trebuie umilită, că Putin ar putea ataca mai dur, de aceea Ucraina trebuie să cedeze propriile teritorii. Toate acestea sunt elemente ale noii propagande ruse, consideră el.
„Va veni iarna, propaganda rusă va propune UE să uite de trecutul problematic, adică de lunile aprilie-mai 2022, pentru a cumpăra gaz mai ieftin. Tot așa cum au apărut articole despre grâul din Rusia care poate salva omenirea de foame, dar Ucraina să fie forțată să accepte pacea. URSS folosea deseori cuvântul pace, dar lansa războaie pe teritoriul altor state. Rusia face același lucru acum”, conchide jurnalistul ucrainean.